Cetatea Medievala de la Stremt

Cetatea medievala a Diodului a fost o cetate aflata in localitatea Stremt, judetul Alba, care a fost distrusa in anul 1563. Ca la Stremt au existat in vechime doua cetati fortificate puternic o dovedeste faptul ca la Adunarea Nationala din 1540 tinuta la Keresztes-Mező, a fost prezent Ioan Zolonchz, capitan al ambelor cetati din Stremt. Intre ruinele cetatii Diod si vechea curte nobiliara exista un tunel subteran de legatura precum si alte constructii subterane (ele sunt cunoscute de catre localnici sub denumirea de ”Pivnitele din vii”).Cetatile sunt asezate in centrul comunei Stremt, circa 4 km nord-vest de Teius, pe valea cu acelasi nume, intr-un loc putin ridicat si inconjurat de o zona care era mlastinoasa. Alegerea locului de zidire a cetatii a fost determinata de prezenta mlastinilor, alimentate dinspre nord de un izvor ce exista si astazi, care impiedica accesul spre cetate din trei parti (nord-est, sud si vest). La cetate se poate ajunge usor, plecand din Teius, pe valea Stremtului, pana in centrul comunei Stremt, iar de acolo, pe vale, pana la cetate nu sunt mai mult de 300–400m. In documente este cunoscuta sub numele de cetatea Diodului, toponim derivat din numele satului vecin, Geoagiu de Sus, care in documentele medievale a suferit unele transformari si adaptari: Geoagiu, Gyógy, Tinod etc. Cetatea de la Stremt a fost intotdeauna o cetate nobiliara.
Cu toate ca primele stiri documentare privind existenta unei fortificatii la Stremt, exista de la mijlocul secolului al XV-lea, o cetate trebuie sa fi fost construita mai devreme, poate chiar in a doua jumatate a secolului al XIII-lea, intrucat exista cateva documente care semnaleaza la Stremt, in acea epoca, pe marele feudal Andrei de Geoagiu. Fiind unul din sfetnicii ducelui Stefan, fiul lui Bela al IV-lea, cand acesta lupta impotriva tatalui sau, Andrei de Geoagiu, a primit drept rasplata pentru servicii deosebite, dovedite in timpul ”nenumaratelor prilejuri, varsandu-si sangele impotriva tatarilor si veghind la hotare”, mai multe mosii si sate. Andrei de Geoagiu si-a construit o cetate al carui nucleu trebuie cautat in locul numit Cetatuia, de pe dealul din apropierea comunei. In secolul al XIV-lea documentele amintesc pe descendentii lui Andrei de Geoagiu ca posesori ai mosiilor de la Stremt si Geoagiu cetatea parand a se afla tot in posesia acestei familii. Ultimul reprezentant al familiei lui Andrei de Geoagiu, Mihail Dioghy, cedeaza acest domeniu, la 1442, voievodului Iancu de Hunedoara. Cercetand imprejurimile cetatii de la Stremt, s-a constatat ca pe dealul numit ”Dupa vii”, din nord-estul comunei, se afla un loc numit ”Cetatuia”, de unde oamenii din sat au scos piatra din zidurile unei constructii, care in prezent nu se mai vede. Materialul arheologic scos la iveala este de factura romana si feudala. Prezenta unei asezari romane in acel loc se cunoaste mai demult, dar nu si a unei asezari feudale. S-ar putea presupune ca este vorba de o cetate feudala construita, in parte, cu materiale romane, lucru destul de obisnuit in evul mediu. Aici a fost prima fortificatie a nobilului Andrei de Geoagiu, din a doua jumatate a secolului al XIII-lea.
In anul 1442, ultimul descendent al familiei nobiliare Mihail Dioghy doneaza mosia si constructia lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei. Considerand ca vechea fortificatie nu mai corespunde cerintelor timpului, Iancu de Hunedoara construieste, cu materialul provenit in parte de la vechea fortificatie, una dintre cele mai puternice cetati din Ardeal, care se remarca in arhitectura militara a vremii, prin forma sa rectangulara mai rar intalnita in Transilvania. Dupa moartea fulgeratoare a lui Iancu de Hunedoara, de ciuma in 1456, pe timpul domniei fiului sau Matei Corvin, cetatea si domeniul devin posesiuni regale, iar in 1461 sunt trecute in administratia Capitolului de Alba Iulia. In 1467 regele Ungariei, Matei Corvin doneaza cetatea si domeniul Voievodului Transilvaniei Ioan Pongratz si Dindeleag 1462–1476. De la sfarsitul sec. XV-lea si pana la jumatatea secolului al XVI-lea cetatea adaposteste familii si personalitati importante in istoria Transilvaniei implicate in diferite scandaluri politice ale acelor vremuri. Incepand cu anul 1500 cetatea devine proprietatea familiei Balassa, familie nobiliara partizana a partidei Habsburgice in permanent conflict cu partidele filo-turce. Radu de la Afumati si-a gasit in cetatea Diodului loc de refugiu si de odihna pentru a reveni mereu cu arma in mana cu ajutorul lui Ioan Zapolya voievodul Transilvaniei (intre 1510-1526) impotriva turcilor. Latura mare a constructiei patrulaterale avea o lungime de 58m, latura mica 40m, inaltimea zidurilor depasea 4m, in vreme ce grosimea lor ajungea la peste 1,5m. Uriasa constructie era dotata cu 4 turnuri masive sprijinite in exterior prin contraforti. In partea de sud era prevazuta cu un turn donjon principal cu o lungime de 10m si o latime de 7m. Intrarea in cetate era pe latura de nord-est, se facea cu ajutorul unui pod suspendat peste santul de aparare umplut in permanenta cu apa.
Cetatea de la Stremt se prezinta ca un dreptunghi aproape perfect, cu laturile de 58×40 m prevazut la fiecare colt cu cate un turn de plan patrat. Se poate preciza si cerceta numai trei din cele patru turnuri, cel din coltul nord-vestic fiind complet distrus. Toate par a fi egale, cu laturile intre 7–8m, dispuse oblic fata de incinta si sustinute in exterior de cate doi contraforturi de peste 4m. Turnurile de pe incinta de nord au doua laturi in exterior si doua in interior, cele de sud-est numai una in exterior si doua in interior, pe cand cele de sud numai una in exterior, sprijinita pe cei doi contraforturi si trei in interior. Zidul de incinta si turnurile sunt construite in aceeasi tehnica, folosindu-se in primul rand piatra locala de rau, de marimi diferite. Mortarul, de calitate foarte buna, contine mult var, nisip fin si praf de caramida pisata. La zidul de incinta s-a folosit si caramida, mai ales fragmentata, probabil tot cu scopul de a-i da o rezistenta mai mare si de a-i crea un parament mai regulat. Grosimea zidului nu depaseste 1,30m, iar inaltimea ajunge, in unele locuri, pana la 4m. Pe latura de sud, incinta este formata din doua randuri de ziduri, de dimensiuni obisnuite, plasate la 5-6m unul fata de altul. Cel exterior era legat, probabil, de capetele contraforturilor turnurilor de pe latura de sud-est. Intre ele se formeaza un spatiu liber de circa 3m, constituind asa-numitul swingler. Ridicarea cetatii pe un teren deschis a dat posibilitatea constructorilor sa treaca la rezolvarea unor planuri indraznete de cetati. Se poate considera ca alegerea unui plan precis pentru cetatea de la Stremt nu se datoreaza numai terenului pe care e plasata, ci si experientei acumulate de comandantii militari si mesterii epocii respective. In aceste imprejurari, am putea presupune ca, intrucat vechea curte a nobililor de Geoagiu, situata pe dealul ”Cetatuia”, prevazuta si ea cu fortificatii datand din secolul al XIII-lea, nu mai corespundea noilor cerinte militare, mai ales o data cu generalizarea armelor de foc, Ioan de Hunedoara a procedat la daramarea ei, iar materialul a fost folosit la noua cetate. Santul de aparare de forma elipsoidala inconjoara cetatea, el era in permanenta umplut cu apa provenita dintr-un izvor aflat in apropiere denumit ”Bercan” si care aproviziona prin conducte subterane si cetatea cu apa. Santul avea o latime de cca. 16m si o adancime de 4m, materialul rezultat din saparea santului a fost folosit pentru ridicarea unui val de pamant in exteriorul santului de apa care avea si el aceeasi forma elipsoidala. Cu exceptia drumului de acces la poarta de intrare in cetate zona inconjuratoare era mlastinoasa, fapt ce constituia o adevarata bariera naturala in calea eventualilor atacatori.