Manastirea Vodita

Hotarandu-se sa plece in nordul Dunarii, Sfantul Nicodim, in anul 1369, poate impreuna cu alti frati, ieromonahi si monahi, a trecut Dunarea si s-a asezat in partile Voditei, la granita de apus a Tarii Romanesti, dupa ce a umblat cu fratii prin toata pustietatea de aici. Alegerea locului unde trebuia sa se inalte acest avanpost al credintei strabune nu putea sa fie intamplatoare. Vodita s-a construit intr-o vreme cand Severinul era liber, dar foarte amenintat. Situatia pe care o avea atunci voievodul valah garanta conditiile de existenta a unei manastiri asezate pe pamant romanesc, intr-o regiune muntoasa din apropierea frontierei, in imediata vecinatate a cetatii Severinului care asigura paza granitei romanesti de la Vest. Sfantul Nicodim a trecut pe pamantul Valahiei ca printr-insul si pe norodul pamantului acestuia a-l mai intari in dreapta credinta crestineasca, prin inceperea zidirilor sfintelor manastiri si biserici cu ”sfinte jertfelnice”. Astfel Vodita a fost inaltata „ in numele Sfantului Antonie cel Mare”, din evlavia si osardia cuviosului Nicodim cu munca sa si a fratilor sai, cu cheltuiala si darurile domnitorului de atunci Vladislav Vlaicu Voda.
La zidirea Voditei care a putut incepe in primavara sau vara anului 1370, s-a folosit osteneala si priceperea unor mesteri locali. Nu este exclusa apoi contributia Sfantului Nicodim si la intocmirea unui proiect, dupa cunostintele sale, pentru biserica asezamantului, de dimensiuni potrivite in plan trilobat. Terminarea lucrarilor de zidire, zugravirea si inzestrarea au putut dura aproape trei ani, anul 1372 fiind considerat cel al sfintirii de catre Sfantul Nicodim. Ceea ce mai trebuie amintit, este faptul ca inca de la inceput aceasta manastire a fost ridicata din piatra pe locul unei foste biserici din lemn, asa cum arata documentele istorice. Despre ieromonahii si monahii care l-au ajutat pe Sfantul Nicodim si de care vorbeste ieromonahul Stefan, unele izvoare precizeaza ca acestia au fost in numar de 11, poate pentru ca impreuna cu el sa implineasca numarul consacrat al Apostolilor Domnului, doisprezece.
Din numarul mare de ostenitori ai Sfantului Nicodim de la Vodita este atestat documentar si ieromonahul Agaton care a fost pentru Sfantul Nicodim ceea ce a fost Timotei pentru Pavel, intrucat acesta pentru meritele lui deosebite, a fost lasat staret la Vodita in momentul in care Sfantul a plecat la Tismana.
La ridicarea manastirii Vodita, pentru intarirea ortodoxiei la granita cu Ungaria catolica, Sfantul Nicodim a fost sprijinit chiar de catre Domnitorul Vladislav cel care i-a acordat si hrisovul de intemeiere. Inca din acest hrisov dat in anul 1374, aflam ca aceasta beneficia de statutul juridic si canonic de autocarmuire, sau samovlastie, singura avand dreptul „ sa-si puie carmuitor”. Institutia samovlastiei fusese introdusa la Muntele Athos inca din a doua jumatate a veacului al X-lea. In Tara Romaneasca insa, pana la intemeierea Manastirii Vodita, comunitatile monahale care vor fi existat se aflau sub autoritatea mitropolitului, dupa cum reiese in mod deslusit din actul din mai 1359 la Sinodul Patriarhiei Ecumenice pentru infiintarea Mitropoliei Valahiei, care prevede ca „ toti clericii din acea tara si ceilalti sfintiti calugari sau laici sa asculte si sa i se supuna lui” (adica mitropolitului Iachint).
Prin urmare, acordarea samovlastiei Voditei de catre Vladislav reprezinta un privilegiu obtinut fara indoiala, numai datorita staruintelor si prestigiului personal al intemeietorului ei. Din pacate insa Sfantul Nicodim, la aceasta manastire, nu a stat decat pana in anul 1375, cand Nicolae de Gara cucereste Banatul Severinului, iar sfantul ramas fara manastire va pleca intr-o misiune sarbeasca la Constantinopol.
Abia intr-un document din 1385 dat de catre Voievodul Dan i se mai aminteste de Manastirea Vodita alaturi de Tismana, semn ca la acea data teritoriul pe care se afla manastirea fusese recucerit. Manastirea a fost refacuta de Radu cel Mare in jurul anului 1500 si de Cornea Brailoiu in 1689, dar a cunoscut o decadere dupa razboiul austro-turc din anul 1718. Prin dorinta Mitropolitului Olteniei Nestor Vornicescu si cu ajutorul Staretului Nicodim Nicolaescu (in prezent Episcop al Severinului si Strehaiei din 2004), Manastirea Vodita s-a reinfiintat in anul 1990, cand a fost inceputa restaurarea ctitoriei voievodale si a fost construit un corp de chilii pentru desfasurarea vietii de obste. In prezent manastirea are 5 vietuitori, acestia avandu-l staret pe Protosinghelul Ioanichie Nicolaescu.