Castelul Peles

Castelul Peles din Statiunea Sinaia a fost construit la dorinta primului rege al Romaniei, Regele Carol I (1866 – 1914), pentru a-i servi drept resedinta de vara. Castelul a fost construit in afara perimetrului localitatii Podul Neagului, localitate ce ulterior tot la dorinta regelui in anul 1874 va primi numele de Sinaia. Castelul a fost construit intre anii 1873 – 1914, pe un teren retras si pitoresc de 1000 de hectare numit Piatra Arsa sau Mosia Sinaia achizitionat personal in anul 1873. Castelul Peles este unul cele mai importante cladiri istorice din Romania, avand caracter de unicat si este, prin valoarea sa artistica, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa.In anul 1873, 300 de muncitori sub conducerea arhitectului Wilhelm von Doderer (1873 – 1876) si sub supravegherea personala a Regelui Carol I au lucrat la amenajarea terenului pe care va fi construit Castelul Peles, acestia au depus eforturi mari pentru a stapani elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile de apa subterane si alunecarile de teren. Constructia Castelului Peles incepe propriu zis in luna august a anului 1875 prin punerea primei pietre de temelie intr-un cadru festiv, sub care s-au ingropat cateva zeci de monede de aur de 20 de lei, dar sub conducerea arhitectului Johannes Schultz (1873 – 1876 asistentul lui Doderer, iar din 1876 – 1883 arhitect-sef), deoarece planurile realizate de Doderer nu au fost pe placul suveranului fiind inlocuit. Johannes Schultz propune un castel cu doua etaje cu aspectul unui chalet elvetian si la exterior stilul german Fachwerk, care a corespuns atat viziunii si gustului artistic, cat si posibilitatilor financiare ale regelui.

Alegerea stilului neorenasterii germane a fost deopotriva expresia gustului la moda in mijlocul secolului al XIX-lea in Germania, cat si ilustrarea convingerilor estetice ale lui Carol I. Caracteristicile arhitecturii exterioare ale acestui stil se remarca prin profiluri ascutite, verticale zvelte, forme neregulate, fragmentarea compozitiei fatadelor, asimetria corpurilor, abundenta lemnului sculptat si a elementelor decorative.

In 1883 are loc inaugurarea oficiala a Castelului Peles, castel pe care Carol I l-a vazut ca pe un simbol al casei regale, iar locatia sa pe Valea Prahovei nu era deloc intamplatoare, la Predeal era pe vremea aceea granita Romaniei cu Imperiul Austro-Ungar, iar ulterior, dupa unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, Castelul Peles se va situa chiar in mijlocul tarii. Insa aceasta inaugurare incheie de fapt prima etapa de constructie a castelului sub conducerea arhitectului Johannes Schultz, lucrarile continuand cu conducerea arhitectului ceh Karel Liman (1893 – 1914), care-si pune o puternica amprenta asupra proiectului si care construieste si celelalte edificii din complex, ajungand la forma actuala abia in anul 1914.

In 1884 este instalata reteaua electrica, castelul dispunand de un grup electrogen propriu, iar la 1897 este construita centrala electrica construita pe malul Paraului Peles, Pelesul a fost primul castel electrificat in intregime din Europa.

Terasele castelului in numar de sapte, construite in stilul neorenasterii italiene, sunt impodobite cu statui, vase, coloane, fantani, acestea contribuind la reusita arhitecturii peisagistice a ansamblului. Ca si la exterior, si in interior se intalnesc elemente ale neorenasterii, dar exista si incaperi in diverse alte stiluri, reluari ale renasterii italiene, engleze, barocului german, rococo-ului, stilului hispano-maur, turcesc etc.

Holul de onoare, cea mai somptuoasa sala de receptie a castelului, este amenajat de Karel Liman in anul 1911, pe locul unei foste curti interioare. El se inalta pe trei niveluri in centrul corpului principal al castelului. Peretii salii sunt lambrisati in lemn de nuc intarsiat cu esente nobile si exotice pana la nivelul balcoanelor etajului 1. La bogatia sculpturala a lambriurilor se adauga basoreliefuri si statuete din alabastru reprezentand subiecte mitologice, biblice si istorice. Deasupra acestora, friza de panouri intarsiate prezinta castele medievale germane si elvetiene ale familiei de Hohenzollern. Toata decoratia in lemn a incaperii cat si o parte din mobilier au fost executate in atelierele vienezului Bernhard Ludwig, principalul artist decorator al Pelesului. La nivelul superior, intre arcadele balcoanelor primului etaj, sunt expuse tapiserii franceze de Aubusson din secolul al XVIII-lea, realizate dupa cartoanele lui Francois Boucher. Plafonul din sticla, impodobit cu vitralii reprezentand scene alegorice si motive heraldice, este mobil, putand fi actionat cu un motor electric sau manual.

Salile de arme au fost amenajate intre anii 1903 – 1906. Peretii sunt decorati la partea inferioara cu lambriuri din lemn de stejar, iar plafonul cu casetoane purtand steme si devize in limba latina. Salile cuprind o bogata colectie de arme, peste 4000 de piese europene si orientale, din secolele XIV-XVII. Panopliilor li se adauga o suita de armuri germane din secolele al XVI-lea si al XVII-lea si o pretioasa armura completa de cal si cavaler, de tip maximilian, unica in Romania.

In Sala Mare, caminul monumental este decorativ (castelul are incalzire centrala din anul 1883), la partea superioara a acestuia, basorelieful, semnat de berlinezul Paul Telge, ilustreaza o scena din batalia de la Nicopole (1396). Pe polita se afla o spada germana de calau din secolul al XVI-lea, pentru decapitarea nobililor.
Ansamblul interioarelor este completat de vitralii, lucrari germane originale din secolul al XVII-lea.

Sala de consilii, amenajata in 1914, aminteste una din salile Primariei din Lucerna, Elvetia. Sculptura, intarsia si marchetaria sunt de o bogatie impresionanta.

Cabinetul de lucru, decorat cu piese ale atelierelor Heynmann din Hamburg in stilul neorenasterii germane, a fost finalizat in anul 1883. Se remarca un impunator birou si un pupitru destinate audientelor oficiale. Vitraliile, piese elvetiene din secolul al XVII-lea, reprezinta steme ale cantoanelor.

Sala veche de muzica a fost transformata dupa 1905, la dorinta Reginei Elisabeta, in salon pentru serate literare. Picturile pe panza, semnate de Dora Hitz, ilustreaza basme germane versificate de Carmen Sylva, iar vitraliile legende populare romanesti in variantele poetului Vasile Alecsandri. Mobilierul sculptat in lemn de tek este primit in dar de rege din partea maharajahului de Kapurtala.

Sala Florentina, prima sala de receptie a castelului, se numeste si “Marele Salon“. Spatiul este decorat in stilul neorenasterii italiene cu numeroase elemente de renastere florentina. Usile din bronz turnat, decorate cu personaje feminine si motivele florale au fost realizate in atelierele Luigi Magni din Roma. Caminul din marmura de Paunazio are la partea superioara reductii din bronz dupa Michelangelo. Plafonul, sculptat in lemn de tei, aurit, este decorat in centru cu o pictura, copie dupa Giorgio Vasari.
Completeaza fastul si somptuozitatea incaperii doua mari candelabre, o oglinda, arta decorativa din sticla de Murano, doua lucrari originale de scoala Veronese si Bernardino Luini si alte piese, copii dupa maestri italieni.

Sala Maura a fost proiectata de arhitectul francez Charles Lecompte du Nouy. Ea imprumuta in decoratie elemente de stil hispano-maur, plafonul si peretii fiind impodobiti cu arabescuri din stuc policromat si aurit. In fundal se remarca o fantana din marmura de Carrara, replica dupa o piesa aflata intr-o moschee din Cairo.

Sufrageria, in stilul neorenasterii germane, este opera lui August Bembe din Mainz. Pe dulapul-dressoir si pe masa sunt expuse piese de argint executate in atelierele Paul Telge si Edmund Wolenweber.

Salonul turcesc poarta pe plafon si pereti broderii manuale executate in atelierele Siegert din Viena. Ansamblul este completat de o colectie de vase turcesti si persane din alama.

Sala de teatru pastreaza in decoratie elemente ale stilului Ludovic XIV, are 60 de locuri si loja regala. Pictura plafonului si friza decorativa de aici sunt semnate de austriecii Gustav Klimt si Frantz Matsch.

Scara de onoare, proiectata de Karel Liman, face legatura intre parter si etajul 1. Se remarca bogatia sculpturala specifica neorenasterii germane.

Sala de concerte adaugata in 1906 este decorata in stilul neorenasterii engleze – peretii lambrisati la partea inferioara si tapetati cu piele de Cordoba din secolul al XVIII-lea in partea superioara. Deasupra caminului din lemn si piatra de Ruschita se afla portretul reginei Elisabeta, realizat de Jean du Nouy. Aici s-a hotarat, la Consiliul de coroana din 1914, neutralitatea Romaniei in primul razboi mondial. Dintre instrumentele muzicale se remarca un pretios clavecin executat la Anvers in 1621, un pian cu coada verticala Bluthner si o orga Rieger cu doua claviaturi. Dormitorul pentru oaspetii princiari este mobilat cu o garnitura in stil rococo realizata la Viena de ebenistul Bernhard Ludwig. Candelabrul din cristal de Boemia si statuetele din portelan de Meissen dau stralucire spatiului, completandu-l.

Sufrageria de la etajul 1 cuprinde un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea. Piesele sunt decorate cu basoreliefuri reprezentand scene din viata taranilor bretoni, costume si obiceiuri ale acestora.

Apartamentul imperial se impune prin fast si solemnitate. Spatiul este amenajat in anul 1906, in vederea unei vizite pe care imparatul Austro-Ungariei, Franz Josef, urma sa o faca in Romania cu prilejul jubileului de 40 de ani de domnie a regelui Carol I.
Decoratorul August Bembe a preferat barocul austriac, stilul Maria Theresa, caracterizat prin somptuozitate. O nota in plus de pretiozitate este data de tapetul din piele de Cordoba, original, din secolul al XVI-lea.

La 1906 este ridicat turnul central al castelului, unde un an mai tarziu a fost montat ceasul cu trei cadrane, creatie a Fabricii de ceasuri de turn a Curtii regale din Bavaria, Johann Mannhardt. Turnul are inaltimea de 66 de metri, fiind cel mai inalt punct al castelului.

Biblioteca regala ii atrage in special pe cei pasionati de carti rare, avand coperti din piele si gravate cu litere de aur. Chiar si pentru cei mai putin familiarizati cu universul cartilor, exista un punct de atractie: usa secreta, o cale de acces in spatele unui raft cu carti, prin care regele se putea refugia in diverse incaperi ale castelului.

Castelul Peles are aproximativ 160 de camere dintre care peste 30 de bai, toate fiind unice si de-o frumusete aparte, fiecare camera beneficiaza de curent electric si incalzire centrala inca din 1883.

In perioada 1889 – 1903 a fost construit in aceiasi zona si Castelul Pelisor destinat Regelui Ferdinand si Reginei Maria. Domeniul regal de la Sinaia mai cuprinde Corpul de Garda, Economatul, Casa de Vanatoare Foisor, Grajdurile, Uzina Electrica, Vila Sipot si la capatul vechii poteci regale, Vila Regelui Ferdinand din Stana Regala.