Castelul Sükösd-Bethlen se afla in localitatea Racos, fiind in curs de renovare. Cetatea a fost construita in anul 1625 si a fost resedinta contelui Sükösd, acesta construind-o in stilul Renasterii transilvanene. Acesta primise domeniul respectiv de la Gabriel Bethlen, ca recompensa pentru servicii militare. Corpurile de cladiri, intre care se afla si o curte patrata, sunt inconjurate cu ziduri. Castelul are bastioane circulare, iar turnul de la intrare este patrat.In colturile castelului Sükösd-Bethlen au fost situate bastioanele, concepute in forma cilindrica, aici se aflau incaperi pentru locuit, saloane, depozite, bucatarii, iar un rol aparte il detinea bastionul sud-estic. Acesta comunica cu locuinta de la etaj si dispunea de un salon in forma octo-gonala, cu muchiile in semicerc. Avea boita alcatuita dintr-o calota sferica, strabatuta de 8 lunete rampante. Muchiile acestora erau impodobite cu nervuri coborate pe console.
Intrarea in incinta castelului se facea printr-un gang situat sub turnul aflat la mijlocul laturii de sud. Castelul dispunea de un al doilea cordon de ziduri mai groase, situate in partile de est, sud si vest. In partea de vest a castelului, incaperile situate pe doua nivele erau destinate pentru depozitarea cerealelor, a alimentelor, incaperile de la parterul partii de vest erau folosite drept grajduri.
Inscriptie de la 1700, asezata la intrarea in castel, arata ca in acel an constructia apartinea contelui Stefan Bethlen. Pe bolta unui salon se afla stema familiei Bethlen, sculptata in piatra. De acest castel este legat un episod din viata unei familii domnitoare din tara Romaneasca, in razboiul dintre turci si austrieci, de la 1664, Grigore Ghica Voda se afla de partea austriecilor. Dupa razboi, domnitorul este silit sa fuga in Polonia, sotia sa, Doamna Maria, trece, la indemnul sau, in Transilvania unde, intrand sub protectia principelui Mihail Apafi, este adapostita o perioada mai indelungata in castelul Racosului, aici naste pe fiul sau Matei. Cererea Portii, de a o trimite pe Doamna Maria cu comorile ei la Constantinopol, este respinsa de Mihail Apafi.
Dupa 1873 castelul devine proprietatea contelui Samuel Teleki. In zilele revolutiei burghezo-democratice de la 1848-1849, castelul este ars in mare parte. In 1904 castelul si domeniul sau sunt cumparate de catre obstea satului.