Cetatea Brasovului

Prima constructie dateaza din 1524 si este un turn in forma de semicerc. Mai tarziu tot platoul a fost inconjurat cu un zid.Invaziile turco-tatare tot mai dese in Brasovul secolelor XIII – XV au facut ca majoritatea populatiei care nu era legata de pamantul fertil din Bartolomeu sa se stramute pe locul dintre Tampa, schei si dealul Warthe. inainte aici exista o padure deasa, prin mijlocul careia trecea paraiasul dinspre Pietrele lui Solomon (Graft). Acolo unde acesta se despartea in doua, un brat luand-o spre Blumana iar celalalt spre Brasovechi, exista un turn de observatie in jurul caruia, incepand cu 1420, s-a construit cladirea Casei Sfatului. Locul nu era chiar pustiu; calugarii si calugaritele venite o data cu teutonii isi construisera aici doua manastiri: cea a Sf. Laurentiu si cea a Sf. Caterina. Acestea au fost din pacate distruse de tatari in 1241. Dupa 1383, locul noii asezari a fost fortificat doar cu santuri, valuri de pamant si palisade. La sfarsitul secolului al XIV incinta se reface in piatra. Treptat insa, a inceput constructia zidurilor si bastioanelor, care au dus faima Brasovului pana departe ca fiind „cetatea celor sapte bastioane”. In total, zidurile aveau 3000 m lungime, fiind de 12 m inaltime si groase de 1,70 pana la 2,20 m. Pe langa bastioanele dispuse la fiecare 110 m, acestea mai erau aparate si de 28 de turnuri de pulbere, de forma patrata. Astazi se mai pastreaza doar 6, 2 pe latura de sud si 4 pe latura nord-vestica a cetatii. Zidurile erau duble si, uneori, – pe latura nord-estica mai ales – triple, intre ele existand santuri si valuri de pamant. Intre ziduri se aflau asa numitele „tarcuri” (zwinger), stapanite fiecare de cate o breasla. Incepand din secolul XV, sub supravegherea regelui Sigismund de Luxemburg, se construira astfel primele fortificatii ale cetatii Brasov. Au fost ridicate incepand cu secolul XV de catre diferite bresle, care le foloseau pe timp de pace pentru depozitarea marfurilor, iar la vreme de asediu sau atac deveneau fortarete. Din cele 8 bastioane initiale mai sunt functionale doar trei: Bastionul tesatorilor, Bastionul Fierarilor, Bastionul Graft, celelalte fiind recent renovate: Bastionul Funarilor, Bastionul Postavarilor, Bastionul Cojocarilor si au fost desfiintate total: Bastionul Aurarilor (in 1886), Bastionul Curelarilor (in 1887). In mod clasic, cetatea Brasov a avut patru porti: Poarta Ecaterinei inspre schei, Poarta Vamii (a Manastirii), Poarta Principala (a Caldararilor) si Poarta Strazii Negre.

In secolul XIX, trei noi porti au fost construite: Poarta schei, intre Poarta Ecaterinei si Bastionul tesatorilor; Poarta Targul Cailor, intre Poarta Ecaterinei si Bastionul Fierarilor; Poarta Vamii cea noua, pe acelasi amplasament al Portii Manastirii. Ultimele doua au fost demolate la sfarsitul aceluiasi secol, datorita dezvoltarii orasului. Desi se stia de existenta unei iesiri inspre Tampa, pentru vitele care mergeau la pascut la poalele muntelui in vreme de asediu, se presupunea ca aceasta se afla la Bastionul Funarilor. Totusi, in urma sapaturilor pricinuite de renovarea zidului de sud, poarta a fost gasita sub unul dintre turnurile de pulbere aflat intre Bastionul Funarilor si Bastionul Tesatorilor: Poarta dinspre Tampa. Cetatea Brasovului a avut patru turnuri exterioare: Turnul Negru, Turnul Alb, Turnul Cizmarilor, Turnul Cutitarilor si in prima faza, si pe al cincelea, anume Turnul aflat pe locul Cetatuii de astazi.

Mai inainte, in actuala Piata a Sfatului, se afla doar manastirea de surori ale ordinului premonstratense si turnul de observatie care se afla si azi la baza turnului Casei Sfatului. In 1529 in timpul luptelor dintre regele Ferdinand si János I pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupata si distrusa de Petru Rares. Zidurile ei au fost refacute, dar peste putin timp au fost nimicite intr-un incendiu. In 1625 cetatea a fost reconstruita si tot in acea perioada s-a sapat si putul de 81 m adancime din curtea cetatii. Fortificatia patrulatera cu bastioane italienesti in colturi, deasupra carora au fost construite turnuri de aparare a avut o singura intrare accesabila printr-un pod mobil. In 1688 aici s-a refugiat din fata habsburgilor o parte dintre brasoveni. In 1690 armatele imperiale s-au stabilit in cetate, si multi ani la rand au asuprit orasul. In 1773 Iosif II a ordonat refacerea cetatii, iar dupa 9 ani a oferit-o orasului spre cumparare. Orasul nu a cumparat-o, asadar o perioada a functionat ca si inchisoare pentru prizonierii turci si francezi, iar in timpul epidemiei de ciuma aici era o sectie pentru cei cu simptomele bolii. In 1817 cetatea a fost vizitata de imparateasa Karolina, in 1848 a fost ocupata de ostile lui Bem, iar in 1894 de ostile tarului. In anii ‘40 cetatea a fost restaurata dar o perioada a stat nefolosita. La ora actuala aici functioneaza un restaurant cu terasa.