vineri, 18 mai 2012

Cetatea Carsium

Cetatea CarsiumCetatea Carsium este mentionata frecvent in toate documentele antichitatii incepand din secolul al II-lea p. Chr., pana in secolul al VII-lea ( Ptolemeu, Tabula Peutingeriana, Itinerarium Antonini, Notitia Dignitatum, Hierocles, Procopius, Geograful din Ravenna) cu numele de Carsum, Carsio, Carso, Carsos. Cel mai probabil, toponimul are origine tracica si este legat de aspectul stancos al locului. Cel mai probabil, unitatea militara pentru care s-a construit fortificatia Carsium a fost Ala (Gallorum) Flaviana, atestata prin descoperiri recente chiar la sf. sec. I si inceputul sec. II p. Chr. Cetatea a fost aparata in antichitate si de militarii Legiunii I Italica, de corabierii din Classis Flavia Moesica, de milites scythicii sau de soldatii Legiunii I Iovia Scythica. Misiunea lor a fost sa apere vadul de trecere a Dunarii din apropiere, unul din cele mai importante de pe acest segment al limesului. Nu se cunoaste, nici la aceasta data, conturul fortificatiei antice. Desi s-a presupus ca zidurile de pe platoul Cetatii, vizibile in apropierea Dunarii, sunt de origine romana, crecetari recente au infirmat acest punct de vedere. Constructiile de aici sunt de origine medievala, cu toate ca nu este exclus ca unele sa fi fost ridicate la sfarsitul antichitatii si apoi, inglobate in fortificatia tarzie.
In campania anului 2009, pe strada Unirii, a fost scoasa la lumina, la cca 250m de Dunare, poarta de nord a cetatii romano-bizantine. Descoperirea are o importanta majora deoarece, pentru prima data, este atestata, cu certitudine, limita de nord a fortificatiei de la sfarsitul secolului al III-lea si inceputul secolului al IV-lea. Aceasta poarta a fost strajuita de doua turnuri monumentale in forma literei „U”, cu orientarea spre N-NV, adica pe directia vadului de trecere a Dunarii si a baltii ce strajuia partea de miazanoapte a teritoriului pe care-l apara. Sursele istorice indica distrugerea repetata a cetatii si refacerea ei in timpul imparatilor Constantin cel Mare si Justinian. Cercetari mai vechi, dar si cele recente, au descoperit materiale arheologice de mare valoare stiintifica si muzeografica atat in fortificatie cat mai ales in necropolele acesteia. Atat din sapaturi sistematice, cat si intamplator, au fost scoase la lumina materiale arheologice care dovedesc nu numai legaturile comerciale cu cele mai mari centre din Imeriul Roman dar si o activitate de productie proprie. Marimea si importanta localitatii antice ne sugereaza ca aici existau ateliere ceramice, cariere pentru extractia calcarului, ateliere pentru cioplitul acestuia, pentru producerea vaselor din sticla, ateliere metalurgice, de prelucrare a lemnului, a pieilor etc. Toate demonstreaza ca paleta mestesugurilor atestate la Carsium este diversa si variata. Descoperirile arheologice ilustreaza, pregnant, existenta unei puternice vieti spirituale. Cu siguranta, multe provin din templele construite aici, dedicate unor zeitati din lumea romana a timpului. Altele au apartinut mormintelor cercetate in necropolele antice. Una din cele mai importante dimensiuni a civilizatiei de la Carsium este cea crestina. Cercetarile noi au identificat in cetate, o constructie absidata, cel mai probabil o bazilica crestina. Din sapaturile arheologice mai vechi provin vase cu simboluri crestine (pesti, cruci), opaite cu toarta in forma de cruce. In morminte au fost identificate o serie de elemente de ritual crestin. Toate acestea sunt explicabile daca tinem seama de faptul ca in secolul al V-lea Carsium figura intre cele 14 orase, resedinte episcopale din Scythia.
Dupa incheierea vietii romano-bizantine la Dunarea de Jos incepe istoria cetatii medievale de la Harsova. In secolul al X-lea aceasta este reconstruita de bizantini si mai tarziu de genovezi. Intre secolul al XV-lea si prima parte a secolului al XIX-lea este stapanita de turci. Potrivit cronicarului Evlia Celebi, localitatea a figurat in documentele otmane cu numele de Harisova. Din ruinele cetatii, astazi, se mai vad cateva ziduri impunatoare. „Turnul comadantului”, pe latura de nord a incintei mici, se pastreaza pe inaltimea de peste 9m. La Dunare, un zid monumental, lung de cca 40m, marcheaza zona in care a activat portul din antichitate pana la distrugerea cetatii, vreme de 17-18 secole. Orasul de astazi se ridica peste cetatea romana, romano-bizantina, medievala si necropolele acestora. Alaturi de cetate se gaseste o asezare neolitica cu o vechime de sapte milenii. Evolutia acestora este oglindita in vitrinele Muzeului Carsium. Prin marea zestre istorica, Harsova are o semnificatie cu totul speciala: este locul unde poti invata sa conviesuiesti cu propria istorie.