Cetatea Chioarului

Centrul politic si militar al domeniului Chioar, Cetatea de Piatra (Chioarului) a fost ridicata in secolul al XIII-lea (insa mentionata abia in 1319) pe un camp izolat, intr-o cotitura a raului Lapus: „Cetatea este situata la peste 400m altitudine, pe seaua unui deal inconjurat de apa Lapusului, care realizeaza la poale un defileu intre stanci” (Viorica Ursu, Traian Ursu, 1980).Cetatea Chioar este asezata pe malul raului Somes, pe un munte ce se inalta pana la cer si cuprinde doua fortificatii foarte puternice care stau fata in fata. In afara de cetatea Devei nu se mai gaseste o cetate asa puternica. Organizarea unui district regal al Cetatii de Piatra (Chioar) a fost impusa de nevoia asigurarii unui control direct, de catre Puterea Centrala, asupra regiunii Carpatilor Padurosi si a “Portii Somesului”, ca parte a sistemului de securizare a Transilvaniei, ai carei voievozi si mari nobili erau atat de mult inclinati spre actiuni centrifuge. Desi atestat documentar abia in 1378, bazele lui au fost puse in faza constituirii domeniului regal adiacent.
Cea mai mare dezvoltare a cunoscut-o cetatea Chioar in secolele XV-XVI, cand stapanea un domeniu foarte intins, format din 58-94 de sate. Ladislau Kan a incurajat ambitiile sociale ale elitelor locale, intrand in conflict cu regele Carol Robert. Dupa un conflict militar, in ianuarie 1315 pacea a fost instaurata dupa ce comitele de Bereg, Toma Jáki, a reusit sa ocupe Ugocsa, Maramuresul si Satmarul. Regele a obtinut cetatea Ghilvaci si cetatea Cheewar (neidentificata, eventual Chioar). Luptele au reizbucnit in anul urmator, atunci cand aceiasi rasculati s-au aliat cu o serie de potentati din partile de nord ale Transilvaniei.
In bazinul Lapusului se constata evolutia, in secolele XII-XIV, populatiei romanesti pe care un document de la 1404 o arata structurata politic in jurul Chioarului. La aceasta data, domeniul cetatii avea circa 50 de sate romanesti. La vremea aceea, districtul Chioar era impadurit (ca si Maramuresul) in proportie de 85%. Cea dintai pomenire a institutiei voievodale e din anul 1367 si atunci in legatura cu voievozii maramureseni giulesteni: voievozii Drag si Ioan, fiii lui Dragomir, obtin cetatea Chioarului de la regele Ludovic de Anjou, drept rasplata pentru colaborarea lor in conflictul cu Bogdan, voievodul romanilor din Maramures si dupa 1359 voievodul Moldovei. Giulestenii vor fi organizat noua “feuda” dupa exemplul altor cneji si sate obstesti pentru asemenea “slujbe credincioase”. Hotarnicia din 1390 a domeniului Chioarului descrie limite ce pornesc de la confluenta Lapusului cu Somesul, ajung pana la varful Gutaiului la hotarul cu Maramuresul, o iau pe creasta muntilor spre rasarit si coboara apoi din nou la Somes, tocmai la Jibou. Domeniul avea deci o suprafata de peste 1.000 km2, iar din 1405 el cuprindea 58 de sate, dintre care 50 romanesti.
In Chioar, rastimpul dintre 1401-1437 inseamna expansiunea maxima a relatiilor feudale, cu particularitatile specifice domeniilor de cetate, deoarece majoritatea asezarilor faceau parte din domeniul cetatii Chioar. Domeniul cetatii s-a constituit pana la 1437. Domeniul cetatii Chioarului, care forma de fapt districtul omonim, inmanunchea in 1405, 50 de sate romanesti, cu 15 mai multe, 65 in 1566. Dupa cucerirea Ungariei otomane si ocuparea Transilvaniei de catre habsburgi, la sfarsitul secolului al XVII-lea, soarta Chioarului era pecetluita, functionarea sa nefiind subordonata decat ideii apararii frontierei de nord-vest a principatului. Din aceasta pricina, dupa inabusirea ultimei rascoale antihabsburgice transilvane 1703-1711, care folosise ca baza si cetatea, fapt surprins arheologic, Chioarul a fost dezafectat, disparand dintre fortificatiile Transilvaniei. Odata cu aceasta s-a produs o structurare a retelei rutiere a zonei si a organizarii social-administrative a districtului, evidentiata si prin cercetarile de teren. In anul 1994, la Chioar, unele ziduri ale cetatii au fost desfacute cu plugul, de catre localnicii care nu auzisera de vreo lege a monumentelor istorice, pentru spolierea materialelor.