Cetatea de la Feldioara

Teritoriul este delimitat printr-un sant de aparare, nu prea adanc, sapat in epoca medievala. Cetatea, care are un aspect medieval tarziu, caracteristic secolelor XIV-XV, mai pastreaza inca 2 turnuri aflate in ruina, legate de ziduri de aparare. Desi in perioada ei de glorie, cetatea avea puternice ziduri de piatra si caramida, in unele locuri intaritura ajungand pana la 2 m, din ea s-au mai pastrat: turnul de N-V, aproape intreg, fantana din mijloc, astazi astupata, temelia de piatra a capelei, precum si o buna parte din pivnita.
Cetatea este importanta nu doar pentru cavalerii teutoni si pentru sasii ce le-au urmat, ci si pentru istoria romanilor. Astfel, in anul 1526, intre Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei, ales rege al Ungariei la 10 noiembrie, si Ferdinand de Habsburg, fratele imparatului Germaniei, Carol Quintul, proclamat rege la 17 decembrie, urmau sa hotarasca armele. Solicitat de amandoua taberele, Petru Rares a stat catva timp in cumpana, apoi s-a decis sa-l sprijine pe Zapolya. Drept care voievodul Moldovei a incheiat cu cel al Transilvaniei o invoiala, prin care primul se obliga sa-i aduca la ascultare pe sustinatorii lui Ferdinand, primind in schimb Bistrita si Rodna, cu tinuturile inconjuratoare si veniturile, precum si confirmarea stapanirii pentru Ciceu si Cetatea de Balta, vechi posesiuni ale domnitorilor moldoveni. Ca urmare, in anul 1529 au avut loc trei expeditii ale oastei moldovenesti peste munti. A treia lupta s-a dat la Feldioara, la 22 iunie, langa apa Barsei. Langa cetate se afla si o frumoasa biserica in stil gotic, construita in secolele XIII-XV, foarte bine pastrata pana astazi, situata in partea de est a localitatii. Conform tipariturilor si traditiilor istorice, sediul principal al Ordinului teutonilor din Tara Barsei se gasea aici in 1211-1225. Biserica este construita in stil gotic pe temeliile unei bazilici mai vechi de la inceputul sec. XIII. Asezarea are o istorie indelungata, cu inceputuri in epoca neolitica. Sapaturile arheologice au scos la iveala un inventar bogat, cu preponderenta ceramica pictata de tip Ariujd. Cercetarile sistematice au dovedit o continuitate de viata pana in pragul Evului Mediu, cu obiecte de certa valoare documentara: monede grecesti si macedonene, linguri de aur cu stabila imperiala romana datand din sec. al IV d. Hristos. Localitatea este atestata documentar in anul 1240, sub numele de Castrum Sancte Maria. Se stie ca, inainte de aceasta data, aici au fost asezati cavalerii teutoni de catre regele Ungariei Andrei al II-lea. Acestia au stat doar 14 ani (1211-1225), dar au reusit, evident cu ajutorul localnicilor, sa construiasca o cetate in sediul ordinului. Evolutia asezarii atestata de documente este marcata de urmatoarele date: 1370 Castrum Mariee, apoi Villa (1378), oppidum nostrum (regis) 1392, civitas nostra (regis) 1413 civitas, din nou oppidum 1427, 1808 Cetatea de pamant si, in 1854, Feldioara.
De la sfarsitul secolului al XIV-lea, Feldioara primeste drept de targ de la regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, fiind pe atunci o perioada destul de lunga una dintre cele mai importante asezari ale Tarii Barsei. O data cu victoria ostilor lui Petru Rares asupra lui Ferdinand de Habsburg, la 22 iunie 1529, Feldioara intra in istoria nationala, marcand momentul de inceput al domniei domnului Moldovei in Ardeal. Cu timpul, Brasovul va polariza viata economica a zonei, Feldioara ramanand o localitate rurala locuita de romani si sasi in proportii egale. La sfarsitul secolului trecut, formau o comunitate de peste 3.000 de oameni. Monumentele mai importante, cladiri de patrimoniu sunt: biserica evanghelica (sec. al XIII-lea), biserica ortodoxa (1788) si monumentul inchinat celor 39 de tineri brasoveni cazuti in batalia desfasurata aici intre principele Ardealului, Gabriel Bathory, si brasoveni, in anul 1612.