Cetatea de la Slimnic

Cetatea taraneasca de la Slimnic a fost ridicata la inceputul a secolului al XIV-lea avand rol de aparare a caii de comunicatie dintre actualele localitati Sibiu si Medias impotriva invaziilor tatare. Pe locul actualei cetati a existat o fortificatie cu dimensiuni mai reduse. Acesteia i-a apartinut si capela gotica din nordul cetatii, atestata documentar in 1342, transformata apoi intr-un turn de aparare. Cetatea a fost ridicata in intregime din caramida, ansamblul are o forma neregulata, alungita pe axa nord-sud, centura fortificata avand o lungime de 300 m, iar zidurile, sprijinite prin contraforturi inguste, in trepte, ating inaltimea de 18 m.Cetatea de la Slimnic este cunoscuta si sub de numele de Cetatea Stolzenburg (Cetatea Mandra), a fost ridicata in localitatea Slimnic la 18 km de Sibiu. Fortareata este asezata la marginea fostului scaun al Sibiului, inainte de zona deluroasa care-l despartea de scaunul Mediasului. Odinioara, in preajma ei se afla un codru intins, intrat in traditia populara ca loc de adapost al haiducilor.

In prima parte a secolului al XVI-lea, dezmembrarea Regatului Ungariei duce la un razboi pentru coroana, pretendent la tronul Transilvaniei si Ungariei, Janos Zapolya va cuceri Cetatea Slimnicului in anul 1529. In anul 1602 cetatea a fost ocupata de Moise Secuiul, care lupta impotriva trupelor imperiale, intr-o ultima incercare de revenire pe tronul Transilvaniei a lui lui Sigismund Bathory. Cetatea Slimnicului a fost asediata si de turci in 1658 dar si incendiata in 1706 de curutii lui Francis Rakoczi al II-lea. Cu toate ca fortareata nu a avut o soarta buna de-a lungul vremii, ea a continuat sa existe si cu toate ca era controlata de orasul Sibiu, ea se afla mai departe in paza obstii satului, unde taranii isi tineau proviziile si se ingrijeau de buna ei intretinere. Datorita acestui fapt cetatea isi pastreaza caracterul ei taranesc, continuand sa se afle si astazi in seama obstii. Secolul al XVIII-lea prinde insa cetatea parasita si paraginita. In anul 1855 a fost daramata o parte a bisericii, materialul rezultat fiind folosit pentru ridicarea unui zid al cimitirului si 15 ani mai tarziu o parte a zidului care apara intrarea sudica, se prabuseste. In jurul anului 1950 au fost restaurate clopotnita, zidurile si turnul de aparare din nord-vest. In zilele noastre, cetatea a intrat intr-un proces lent de restaurare si se poate vizita in cea mai mare parte.