Cetatea Severinului

Cetatea Severinului este una dintre fortificatiile de prima importanta atunci când purcedem la studierea sistemului defensiv al Tarii Romanesti si nu numai, caci este stiut faptul ca aceasta s-a aflat si in posesia regatului ungar, beneficiind de o atentie deosebita ca punct de rezistenta impotriva agresiunilor otomane.
Numele medieval al cetatii Severinului ar putea avea trei origini posibile :
una latina, asociata numelui imparatului Septimiu Severus;
una slava, asociata cuvantului (severnai), tradus prin cuvantul „din nord” sau „nordic”;
una religioasa, asociata sfantului Severin de Noricum, sfant protector in Evul Mediu al bisericii latine din incinta cetatii medievale cand aceasta era utilizata de calugarii misionari catolici veniti din regiunea Austriei superioare (Noricum). Ruinele care se vad astazi nu provin doar de la o singura constructie. Existau doua incinte, una interioara si alta exterioara, cea din urma inprejmuita de un sant . Ca urmare a sapaturilor s-au scos la iveala o serie de turnuri patrate care flancheaza curtea interioara ; doua sunt asezate pe latura care flancheaza incinta interioara, doua sunt asezate pe latura sudica in capetele extreme, iar alte doua situate pe latura interioara a zidului de aparare . Din turnul ce se afla in partea de nord-est se mai pastreaza un perete, ce ajunge pana la inaltimea a trei etaje ,el avand 11m, o lungime de 9m si o latime de 2,5m. In coltul sud-estic cetatea avea o poarta.