Cetatea de Scaun a Sucevei

Cetatea de Scaun a Sucevei, intalnita si sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate aflata la marginea de est a orasului Suceava (in nordul Romaniei). Ea se afla localizata pe un pinten terminal al unui platou aflat la o inaltime de 70 m fata de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea intreaga vale a Sucevei. Este preferata folosirea termenului de Cetatea de Scaun a Sucevei si nu a celui de Cetatea Sucevei, deoarece in Suceava au existat doua cetati: Cetatea de Scaun si Cetatea de Apus (Cetatea scheia), ambele fiind construite de domnitorul Petru I Musat (1375-1391).Amplasata pe un pinten de deal, in partea de est a municipiului Suceava, construita in timpul lui Petru I Musat (1375-1391). Constructia initiala, “fortul cetatemusatin”, are plan rectangular, prevazuta la capete si la mijlocul fiecarei laturi, cu turnuri de aparare de forma patrata. In timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), in fata portii se construieste un zid de protectie si se paveaza curtea interioara. Din porunca lui Stefan cel Mare (1457-1504), cetatea este puternic fortificata prin construirea unui zid in incinta ce inconjoara vechiul fort. Zidul a fost construit in doua etape: inainte de 1476 s-a ridicat o “perdea” de ziduri cu grosimea de 1,5 m, avand la capete turnuri de aparare, de forma patrata si o inaltime de aproximativ 15 m.

Vechea intrare a fost zidita si s-a construit o noua intrare, pe latura de sud, accesul in cetate facandu-se pe un pod, parte fix, parte mobil. Inainte de 1497 s-a construit a doua “perdea” de ziduri cu grosimea de cca. 2 m, avand turnuri de aparare lipite de zid. Cetatea era inconjurata pe trei laturi, est, sud, vest, de un sant de aparare foarte lat. In interiorul curtii se aflau incaperile domnitorului si familiei sale, ale slujitorilor domnesti, ale ostasilor, depozite pentru alimente si munitii, camere de garda, un paraclis cu peretii pictati, sala sfatului domnesc. In cetate functiona monetaria Moldovei. Cetatea este atestata documentar la 10 februarie 1388.

Cetatea de Scaun a Sucevei este formata din mai multe elemente componente. Intre cetate si restul platoului se afla un sant de aparare, ale carui pereti dinspre platou de pe latura de est au fost consolidate cu o contraescarpa. O astfel de constructie a existat si pe latura de sud, dar s-a prabusit. Pe latura de vest si pe cea de sud-vest a fost construit un val de aparare artificial. In cetate se patrundea printr-un pod de acces cu o parte fixa si o alta mobila, sprijinit in doi piloni inalti din piatra. Partea mobila se putea ridica in caz de primejdie, dar odata trecut de ea exista o capcana in care puteau cadea vizitatorii nepoftiti. Trecut si de partea fixa a podului, se ajunge in curtea interioara a cetatii. De acolo pentru a intra in cladirea fortului se trecea printr-un sistem de trei porti, aparate de soldati ce stateau in camere de garda, special amenajate.
Fortul musatin are un plan dreptunghiular, avand laturile de nord si sud de 36 m si laturile de est si vest de circa 40 m, cu ziduri groase de circa 1,50 m, intarite din loc in loc cu turnuri de aparare, de forma patrata. In mijlocul fortului se afla o curte interioara larga, inconjurata de incaperi cu diferite intrebuintari: pe latura de est, care avea trei etaje, se aflau apartamentele domnesti (ale voievodului si ale familiei sale, cand locuiau in cetate), un depozit de alimente si un paraclis. Ferestrele incaperilor domnesti aveau dimensiuni mai mari, avand ancadramente sculptate in piatra. In paraclis se patrundea din curtea interioara prin intermediul unei scari de piatra in spirala. Peretii paraclisului erau acoperiti cu pictura in fresca. In dreptul intrarii de pe latura de nord-est, in zona portilor, se aflau o camera pentru corpul de garda, care pazea intrarile. Pe latura de vest, se afla la subsol o pivnita intinsa, sub forma de hala, in care se patrundea din curtea interioara printr-o scara care cobora. Pivnita era impartita in doua nave prin stalpi masivi, dreptunghiulari, legati, pe de o parte, intre ei prin arcuri semicirculare formate din boltari, iar pe de alta parte, prin arcuri corespunzatoare, transversale, cu peretii laterali. La parter exista o sala de mari dimensiuni, in care se intrunea Sfatul Domnesc. Sala avea console in stil gotic, console in stilul Renasterii, chei de bolta dintre care una cu stema Moldovei (capul de bour cu o stea cu cinci raze intre coarne, incadrat in dreapta de o rozeta cu cinci petale si la stanga de o semiluna).
Pe latura de sud se aflau baia domneasca si o inchisoare in turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului musatin. initial, intrarea se facea pe latura de sud, printr-o poarta incununata de un arc semicircular. Pe latura de nord nu existau incaperi, aici aflandu-se doar zidul de incinta si zidul fortului cu bastioane patrate. Restul incaperilor din cetate era destinat soldatilor, cetatea avand rol de aparare, ea nefiind locuita de domnitor, familia sa si de sfetnici apropiati decat in caz de pericol, in restul timpului fiind folosita Curtea domneasca din oras. Incaperile din cetate aveau sobe din teracota smaltuuita, decorate cu motive geometrice, steme ale Moldovei, animale fantastice sau personaje mitologice.In exterior, peretii erau decorati cu siruri de discuri si butoni ornamentali. Stefan cel Mare a adaugat in exteriorul zidului fortului musatin, dar lipite de zid, doua camere de garda in dreptul intrarii de pe latura de nord-est, iar Eustratie Dabija a construit la mijlocul secolului al XVii-lea o monetarie pe latura de est, dar zidurile acesteia s-au prabusit. In exteriorul fortului se afla zidurile de incinta construite in doua etape, identificabile usor, un zid din vremea lui Alexandru cel Bun paralel cu latura de sud si un zid din vremea lui Stefan cel Mare perpendicular pe turnul patrat de pe latura de sud-vest. Zidurile de incinta au sapte bastioane semirculare, trei dintre ele avand peretii interiori de forma patrata. Pe latura de est a zidurilor s-a construit depozitul de praf de pusca, iar pe latura de sud s-a amenajat un loc de executie. La 1 mai 1600 ostasii lui Mihai Viteazul au intrat fara lupta in Cetatea Suceava, incheind astfel actul I al unirii celor 3 tari romanesti.

Sistemul de fortificatii construit in Moldova la sfarsitul secolului al XlV-lea, in momentul aparitiei pericolului otoman, cuprindea, in scopuri de aparare, intarituri de pamant si lemn, dispuse in jurul unor asezari, puncte fortificate aflate in centrul unor localitati sau pe principalele artere de legatura dintre acestea (fortificatii ale curtilor domnesti si manastiresti, precum si cetati de importanta strategica, situate fie la hotare, pe linia Nistrului, fie in interior in zona apropiata, subcarpatica).

Intre aceste intarituri, Cetatea Suceava, una dintre cele mai cunoscute pana in prezent, s-a bucurat de faima deosebita de-a lungul timpului. Identificandu-se cu gloria militara si cu idealul de independenta, Cetatea de Scaun a Sucevei a avut o istorie nu numai bogata in evenimente si fapte de lupta, ci a insemnat adesea si principalul element de rezistenta al intregii Moldove impotriva celor ce doreau sa o supuna. Astazi, complexul de arhitectura Cetatea Suceava, resedinta voievodala a Moldovei, sugereaza vizitatorilor imaginea vietii Sucevei medievale.