Cetatea din Saschiz

Cetatea taraneasca ce domina si acum Saschiz-ul este inca o urma a framantarilor epocii medievale. Construita pe un deal impadurit, la aproximativ 2 km de vatra satului, fortificatia a fost ridicata in secolul al XIV-lea pentru a proteja de invazii pe locuitorii din Saschiz si din alte sase comune alaturate, care au ajutat la construirea ei. Si cetatea este opera comunitatii germane din zona, de aceea trebuie remarcat specificul acestui loc de refugiu in conditiile in care majoritatea fortificatiilor sasesti au fost ridicate in jurul bisericilor din centrul asezarii.Lucrarile la cetatea din Saschiz au inceput in anul 1347, dupa cum indica o inscriptie de pe zidul de NV al cetatii. Tot in zidul de incinta (inalt de 7-9 metri) au fost inserate si cele patru turnuri de colt si cele doua de poarta, toate cu functii de supraveghere si de aparare. Denumirile acestor turnuri: Turnul Scoalei, Turnul Munitiei, Turnul Voievodal, Turnul Preotului, Turnul Portii si Turnul de Paza, reflecta buna organizare a comunitatii. In interiorul cetatii se afla o capela, din care astazi nu a mai ramas decat o ruina. Singura urma intacta este fantana adanca de 65m care se spune ca face legatura, printr-un tunel subteran, intre incinta cetatii si centrul comunei Saschiz. Ca stil arhitectonic, cetatea apartine perioadei de trecere de la stilul romanic la cel gotic (este terminata in secolul al XIV-lea), fapt confirmat de acoperisul intr-o singura panta si de gurile de tragere prevazute cu o grinda din lemn care se putea roti pentru a putea inlesni ochirea cu ghiulele si arcuri de sageti.
Detaliile tehnice sunt insa depasite de frumusetea ruinei care isi proiecteaza silueta fantomatica printre copacii de pe marginea drumului de acces, invitand calatorii sa-si elibereze imaginatia printre zidurile ei. Forma cetatii este ovala avand o lungime de 92m si latimea de 53m si a fost compusa din 6 turnuri, respectiv: turnul de paza- care azi nu mai exista si prin care printr-un coridor ingust se intra in turnul portii sau turnul slaninii la intrare. Cele doua turnuri alaturi de cel al preotului, al pulberii, al scolii si al principelui au fost reunite printr-un drum de garda de-a lungul zidului de fortificatie si au fost sustinute in special de intarituri din lemn, piatra sau constructii mai mici. In partea de Est a cetatii acum se mai pot vedea doar o parte din fostele fundatii ale zidurilor de aparare. In curtea interioara au existat doua iazuri cu peste, o fantana adanca de 60-70m. Existenta unei cetati atat de puternice explica de ce doar pe la 1493 – anul teribilei invazii turcesti in regiunea Sibiului – au inceput lucrarile constructiei bisericii fortificate. Se spune ca cei care spun “noapte buna” sau “la revedere” cetatii primesc un raspuns compus din 6 sau 7 silabe. Salutului ii raspunde o fecioara batrana care s-a lasat zidita la cetate. Astazi cetatea face parte din lista monumentelor nationale de clasa A.