Cetatea Siria

Deasupra Siriei se vad si acum ruinele cetatii feudale Siria, ridicata probabil in secolul al XIII-lea, la care se poate ajunge pe un drum bine practicabil, care porneste din centrul comunei. Se pare ca partea cea mai veche a fost donjon-ul, restul zidurilor adaugandu-i-se treptat pana in sec. XVI. In 1331 cetatea dispunea deja de o garnizoana insemnata condusa de un castelan. La construirea partilor vechi ale cetatii au fost folosite si caramizi romane, stampilate cu semnul Legiunii a XIII-a Gemina.Cetatea Siria este zidita pe Dealul Cetatii (496 m), dominand regiunea. Rolul indeplinit de cetate era strategic, de aparare si economic avand arondate 110 sate. Arhitectura cetatii are cateva parti: corpul central cladit pe o stanca de forma neregulata ovoidala cu diferente de nivel. La vest peretele este lung de 24m, inalt si cu gauri,iar spre nord se vad ramasitele unui donjon (turn). A dispus de incaperi iar la subsol comunica in curtea exterioara printr-o usa ce se inchidea dupa necesitati. Curtea exterioara avea dimensiuni de 36-38m cu ziduri aproape intacte, grosimea zidului fiind de 130 cm si inalt de 3,5m. Spre nord este o deschizatura ce era una din portile cetatii. Peste santul din fata cetatii a existat un pod mobil.
Donjonul si zidul inconjurator sunt partile cele mai vechi ale cetatii. Donjonul cu varful ruinat, este lung de 109m si lat de 18m. In fata corpului central este un zid protector la o distanta de 2,5m, inchizand o curte mica de refugiu. Zidul inconjurator are lungimea de 28m, cu intrare doar din partea de vest. Santul cetatii situat in fata curtii exterioare avea in unele portiuni adancimea de 10m si o latime de 14m dar pe unele portiuni a fost mai putin abrupt.
Tunelurile subterane au inaltime de 1,9m si o latime la baza de 1,8m. Portile cetatii sunt patru la numar: poarta principala pe latura nord-est de 2,9m la baza dispunand de doua deschizaturi alaturate – una mare pentru carosabil si alta mica pietonilor; poarta pe latura verticala a zidului protector, realizand accesul peste santul lat de 12m si adanc de 6m; poarta pe zidul laturii vestice a curtii exterioare si ultima poarta (nesigura) in corpul central. Materialele de constructie folosite sunt: piatra adusa din cariera Galsa, de la o departare de 3,5 km, varul stins direct pe piatra (mortar cald). Provenienta lui era din varnitele de la Agrisul Mare situate la 12 km distanta peste deal. Etapele de executie ale lucrarilor de constructie 3, succesive au fost: donjonul, cu constructiile anexe: zidul inconjurator si o parte a corpului central (dupa invazia tatara la 1241 si a doua jumatate a sec. al XIII-lea); corpul central si ingrosarea zidurilor cu contraforturi (in timpul domniei lui Iancu de Hunedoara), amenajarea corpului central, curtea exterioara si zidul protector din fata corpului central de vest, in timpul stapanirii familiei Báthory (a doua jumatate a sec. XV-lea si inceputul celui celui de-al XVI-lea). Sub stapanirea turcilor zidurile au fost intarite sporind siguranta cetatii in fata atacurilor. Stilul cetatii este romanic, existand un donjon masiv, locuibil prevazut cu 2-3 etaje iar la partea superioara dispune de creneluri.
Vioevozii si cnejii romani aveau un rol conducator in aceasta cetate, astfel in 1440 documentele vorbesc despre un anumit voievod Stefan din Siria. In anii urmatori sunt amintiti voievozi din Araneag, Cladova, Capalna, Ciuci, Crisul Alb, Halmagiu si Ribita. In a doua jumatate a secolului al XV-lea, cetatea a fost detinuta de Matei Corvin, fiind aici inchis si unchiul sau Mihail Salajanul. Pe la 1461-1464 cetatea ajunge in posesiunea familiei Bathory, devenind centru vestit al anarhiei feudale. Cetele nemesesti organizau deseori incursiuni pe domeniile invecinate, ca de exemplu cele din 1494 in Lipova si Covasant.
In 1514 cetatea este ocupata de cetele taranesti ale lui Gheorghe Doja. Spre mijlocul secolului al XVI-lea ea cade sub stapanirea otomana, fiind eliberata doar in 1595. In 1599-1600 fortareata gazduieste garnizoana lui Mihai Viteazul. In 1607 ajunge din nou sub stapanire otomana si ramane ocupata pana la 1693. Cetatea se mentine aproape intacta pana in 1784, cand va fi distrusa de trupele habsburgice, pentru a nu ajunge pe mana rasculatilor.