vineri, 18 mai 2012

Cetatea Dezna

Cetatea DeznaCel mai important monument istoric al Deznei este cetatea Dezna situata pe dealul Ozoiu (390 m) unde se poate ajunge pe o serpentina. Potrivit unei legende Ladislau Nagy de Peretseny (1817) afirma ca denumirea cetatii deriva din nurnele regelui dac Decebal. Dominand regiunea si drumul de acces spre inima Muntilor Codru-Moma, cetatea ridicata in centrul unui cnezat romanesc, dateaza din secolul al XIII-lea.Primele documente scrise care atesta existenta cetatii Dezna dateaza din anul 1318, importanta cea mai mare inregistrand-o in secolele XVI-XVII, prin 1552 facand parte din sistemul de aparare a vestului Transilvaniei, mai ales dupa caderea Ineului in mana turcilor (1566). De aceea se trece la amplificarea cu noi intariri, printre care si bastionul din partea de nord-est, cand cetatea poarta oarecum amprenta arhitecturii Renasterii cu elemente similare cetatii Soimos. Probabil tot atunci s-au adaugat in unele sectoare mai vulnerabile noi randuri de ziduri paralele, din piatra de stanca, completate apoi cu piatra de rau si caramida cu mortar foarte rezistent, folosindu-se varul de Agris. Pierduta in 1574 si recucerita de ardeleni in 1596, cetatea Deznei se gaseste intre 1599 si 1601 in posesia lui Gaspar Kornis, adept al lui Mihai Viteazul, care a usurat trecerea domnitorului prin aceasta zona in drum spre Praga. Intre 1601 si 1658 cunoaste mai multi stapanitori, fiind donata in 1619 de catre principele Gavril Bethlen lui Marcu-Cercel Voda. Cucerita in 1658 din nou de catre turci, odata cu Ineul, cetatea Deznei dispare ca fortificatie in deceniile urmatoare, datorita unei explozii probabile. O legenda ne spune ca turcii ar fi adunat in cetate un mare numar de fete, destinate haremului unui sef militar.
Neputand scapa, una din fete, pentru a evita trista soarta ce le astepta, a reusit sa se furiseze pana la depozitul de pulbere, caruia i-a dat foc. Cercetarile recente nu exclud un sambure de adevar al acestei legende, intrucat anumite semne fac verosimila distrugerea cetatii prin explozie. Pana in prezent s-au pastrat trei ziduri mai importante din sectorul bastionului principal de odinioara. La fel se disting urmele celorlalte ziduri, conturul curtii interioare si fragmente din santurile cetatii. Acum toate aceste povesti se regasesc in ultimele trei ziduri care au trenat peste secole. Putine la numar, dar atragatoare atat prin legenda cat si prin minunata priveliste pe care o ofera turistului asupra intregului sat si a imprejurimilor sale. In momentul de fata se incearca conservarea ruinelor care au mai rezistat peste ani si se urmareste introducerea ei pe viitor in circuitul turistic.