luni, 21 mai 2012

Cheile Mandrutului

Cheile MandrutuluiCheile Mandrutului se afla in partea de est a Muntilor Bihorului, pe cursul superior al raului Ariesul Mare, la 1 km in aval de centrul comunei Scarisoara, cu o altitudine maximă de 1.003m in varful Piatra Bobului (extremitatea nordica a rezervatiei) si altitudine minimă 685m in talvegul raului. Cheile Mandrutului reprezinta un sector de chei inguste cu aspect tipic de canion. Chiar daca nu au cascade inalte sau marmite adanci, ele au toate elementele caracteristice ale unui canion si reprezinta un loc ideal pentru initierea micilor aventurieri in tainele canionyng-ului.Parcurgand cheile Mandrutului veti intalni tobogane sapate de apele repezi avand la baza lor marmite (acele bazine de piatra in care apa pare sa stea pe loc) de pana la un metru adancime. Daca pana acum Ariesul curgea domol, printr-o vale larga, de aici si pana in comuna Scarisoara el este prins tot mai des in stramtoarea peretilor de calcar, formand sectoare impresionante de chei. In ultimul dintre aceste sectoare, la intrarea in Scarisoara, in dreptul unui pod peste Aries observam cum din dreapta, un mic afluent reuseste sa se desprinda dintre stancile albe ale Cheilor Mandrutului.
Sectorul dintre Albac si Scarisoara al Vaii Ariesului este cunoscut in general sub denumirea de Cheile Ariesului Mare. Aici brazii privesc spre luciul raului de la inaltimea ametitoare a peretilor de calcar, iar soseaua se strecoara adeseori cu greu printre zidurile intre care muntele a strans apa. La formarea acestui peisaj maiestuos a intervenit si eroziunea generata de fragmentele de roca transportate de torentii dornici de a se impreuna cat mai repede cu Ariesul, aflat in imediata apropiere. Un astfel de torent, numit local Valceaua, si-a sculptat in timp, in perimetrul Cheilor Mandrutului, un sector de chei proprii, orientat perpendicular pe directia de desfasurare a cheii principale, sector mai lung si mai salbatic decat acesta. In plus in partea de sus a cheilor intalnim chiar si o cascada de 2 metri inaltime, care atunci cand apele sunt mai mari poate fi o adevarata provocare pentru temerarul vizitator. Daca ne gandim ca pe alocuri distanta dintre peretii de calcar nu este mai mare de un metru, avem clar de a face cu un canion.
Alunecarea pe micile tobogane cu apa si aterizarea in marmitele de la baza precum si celelalte mici “obstacole” de pe parcurs, fac din Cheile Mandrutului un fel de Aqua Land natural in miniatura, care ofera vizitatorului o distractie pe cinste si o aventura de neuitat. Chelile Mandrutului, spre deosebire de cealalta cheie a Ariesului Mare (Cheile de la Zugai sau Cheile Albacului), nu sunt reprezentative, datorita faptului ca sunt prea scurte şi au numai versantul stang abrupt si stancos, in timp ce versantul drept este reprezentat de un pinten de meandru. In schimb, relieful accidentat care constituie obiectul rezervatiei cuprinde Valea Valcea. Este o cheie foarte ingusta, marginita de pante stancoase cu microrelief variat si accidentat, in care se remarca grote si pesteri, intre acestea, mai insemnata este pestera Corobana Mandrutului. Mici guri de pesteri se observa si in malul drept al Ariesului. Clima este specifica muntilor mijlocii, caracterizandu-se prin temperaturi medii anuale de circa 5ºC. Precipitatiile medii anuale ating circa 850 mm/an, iar in privinta curentilor de aer, rezervatia, din cauza reliefului variat si a vailor cu direcţii diferite detine un climat de adapost cu 60% calm atmosferic. Accesul se face pe Dn 75 Turda – Campeni – Stei, paralel cu valea Ariesului, care trece pe la marginea sudica a rezervatiei.