Cercetarile arheologice efectuate aici in perioada 1985-1988 au dus la descoperirea a 53 de complexe de locuire, datate incepând cu neoliticul mijlociu.
In Chei exista 29 de pesteri, printre care Pestera cu Silex (64 m lungime), Pestera de sub grohotis (27,5 m), Pestera Vulturilor, Sura Mica. Alte atractii turistice sunt Coltul Cainilor, Stana Crinilor. Cheile au fost declarate rezervatie floristica naturala de interes national cu valoare mixta.
Importanta stiintifica si turistica a acestui obiectiv a determinat Oficiul pentru Patrimoniul Cultural National sa cerceteze conditiile cerute de stabilire a statutului de rezervatie naturala mixta (de interes arheologic, floristic, faunistic si peisagistic). A fost deja realizata delimitarea perimetrului rezervatiei, finalizandu-se bornarea completa a obiectivului. Pesterile din Cheile Turenilor (cele mai importante dintre ele fiind cele numite ale Feciorilor si Zanelor) au fost cercetate de speologii George Racovita si Iosif Viehman, din cadrul institutului de specialitate din Cluj-Napoca. Se afla in curs de elaborare o monografie completa a acestui monument al naturii de catre specialisti ai O.J.P.C.N. si ai Muzeului de Istorie, naturalistul Victor Catanas si arheologii Gheorghe Lazarovici si ZoiaKalmar, care in curand va fi publicata oferindu-se astfel turistilor o bogata sursa de documentare.
Cele mai vechi urme de locuire omeneasca din Cheile Turenilor dateaza inca din mileniul al V-lea i.Cr. si apartin complexului cultural Cluj – Cheile Turzii – Lumea Noua. Alte descoperiri dateaza din perioada finala a epocii neolitice si din epoca bronzului.
Din epoca dacica si romana au fost descoperite o mica locuinta datata in secolele I i.Cr. – I d.Cr. si cateva puncte de observatie in legatura cu Castrul roman de la Potaissa. Pe terasa Poderei au fost gasite urme de locuire databile in perioada finala a etnogenezeii romanesti si a feudalismului timpuriu (secolele V-XII).
