Muntii Aninei

Muntii Aninei fac parte din marea unitate a Muntilor Banatului fiind situati in partea de vest a lor. In decursul timpului acesti munti au avut denumiri diferite, o parte din ei fiind atasati Muntilor Semenic. In prezent aceasta unitate muntoasa, este cunoscuta sub numele de Muntii Aninei, dupa orasul cu acelasi nume care se afla in centrul lor.Muntii Aninei, cu inaltimea cea mai mare in varful Leordis (1160 m), au o suprafata de 770 kmp si o forma alungita pe directia NNE-SSV. In cadrul lor, cea mai mare suprafata (600 kmp) o ocupa calcarele care se intind si in Muntii Locvei, pana la Dunare, fiind cea mai mare si mai compacta suprafata calcaroasa din tara noastra (807 kmp). Desi au o inaltime mica, ei cuprind numeroase obiective turistice care sint din ce in ce mai cautate de catre drumeti. In partea de nord Muntii Aninei sunt despartiti de culmile piemontane prelungi si joase (300-400 m) de la bordura Semenicului si de Depresiunea Ezeris de raul Barzava. Limita de est este formata din doua sectoare distincte: in primul sector Barzava prin cursul superior si Poneasca, pana la confluenta cu Minisul ii desparte de Muntii Semenic care domina imprejurimile cu relieful sau inalt (varful Piatra Goznei 1447 m). In al doilea sector, limita urmeaza linia sinuoasa a contactului dintre calcare si rocile care nu carstifica, sisturi cristaline si granit, din care sunt alcatuite dealurile Bozoviciului. Pe seama calcarelor s-a format un abrupt puternic care domina dealurile amintite cu 150-200m, incepand din valea Minisului pana in valea Nerei. In partea de sud-vest, Cheile Nerei, cuprinse intre confluenta paraielor Bresnic (la est) si Beu (la vest) cu Nera, formeaza limita dintre Muntii Aninei si cei ai Locvei. Contactul cu Dealurile Oravitei si Depresiunea Lupac, respectiv limita de vest, este marcata de abruptul calcaros al Muntilor Aninei care le domina cu 200-500m, de la Nera pana la nord de localitatea Garliste, ce se desfasoara in lungul unei mari dislocatii tectonice marcata de roci eruptive. La nord de Garliste limita vestica este pusa in evidenta de ruptura de panta dintre munte si Depresiunea Lupacului, dupa care ea urmeaza vaile Lupacul Mic si Barzavita pana la confluenta acesteia cu Barzava.
Muntii Aninei, cu inaltimea lor maxima in varful Leordis (1160 m), au trasaturi geomorfologice caracteristice, ca o consecinta a alcatuirii lor geologice. Roca predominanta este calcarul dispus in sinclinale si anticlimale cu o directie NNV-SSE, iar relieful, adaptat la structura, consta din culmi si vai paralele, inscrise pe directia structurii geologice, si din intinse podisuri calcaroase “ciuruite” de doline. La nord-vest si nord, in Muntii Aninei apar gresii si conglomerate care alcatuiesc dealul Bucitul (622 m) si ramificatiile sale; in est culmea Certej-Puscasu Mare, paralela cu valea superioara a Barzavei si valea Poneasca, este formata din sisturi cristaline si granit. La est de localitatea Doman se evidentiaza culmea calcaroasa a Ponorului (808 m) care se pierde spre sud in podisul carstificat al Iabalcei, de pe dreapta Carasului. Intre vaile Carasului si Minisului se desfasoara mai multe culmi lungi, calcaroase, paralele. Cele mai importante, in succesiunea lor de la vest la est, sunt urmatoarele: culmea Talva Dobrei (635 m) – Talva Simeon (899 m) de pe partea stanga a Jitinului; culmea Moghila (681 m) – Polom (821 m); culmea Ciochita (768 m) – Talva Zanei (939 m) care se continua spre sud de valea Minisului prin culmea Rol; culmea Socolovat (783 m), Straja (716 m) – Colonovat. Ultima, culmea Coniarat (754 m) – Dealul Hotarului (838 m) – Dealul Hunca Trei Movile (927 m), se bifurca: in vest prin culmea Talva Predilcova (891 m) – Iudina (704 m), iar in est cu Dealul Zabalul Mare (835 m). Intre aceste culmi se afla mai multe podisuri carstificate dintre care amintim: Ravnistea Mare, Colonovat, Ceresnaia, Carneala, Ponor si altele. La sud de valea Minisului culmile sunt mai putin numeroase, dar aici se afla cele mai mari inaltimi din Muntii Aninei. Astfel, in vest se desfasoara culmea Cuniuma (1046 m), iar in est culmile Grohanul Mare (1044 m) – Leordis (1160 m) – Plesiva (1144 m) care se ramifica spre Nera. In afara de aceste doua culmi principale aici se mai afla nenumarate culmi secundare adaptate la structura geologica. Din pricina eroziunii diferentiale exercitata pe roci cu duritati diferite cat si a tectonicii au luat nastere depresiuni locale la Prolaz (in Cheile Carasului), Carasova, Lisava, Ciudanovita, Aninei cat si pe valea Minisului. Abrupturile stancoase, peretii aproape verticali insotiti la baza de o trena de grohotisuri rezultate din dezagregarile active sunt caracteristice pentru Muntii Aninei. Raurile au sapat in calcare chei spectaculoase printre care se remarca Cheile Carasului (19 km), Cheile Nerei (18 km), Cheile Minisului (14 km), Cheile Garlistei (9 km), Cheile Buhuiului (8 km) si altele. Un rol foarte important in modelarea calcarelor l-a avut apa, care prin dizvoltare a creat toata gama formelor carstice de suprafata si de adancime. Raurile care strabat Muntii Aninei apartin bazinelor Barzavei, Carasului si Nerei. Barzava izvoraste din Muntii Semenic si curge spre nord pana in aval de lacul Breazova, unde face un cot brusc spre vest pastrandu-si aceasta directie pana in aval de Resita de unde se indreapta spre nord-vest. Ea curge printr-o vale adanca si impadurita sapata in sisturi cristaline. Afluentii ei mai importanti de pe stanga – Valiug, Crainic, Raul Alb, Secu, Valea Mare si Domanul – sunt scurti si strabat mai cu seama rocile necalcaroase din nordul Muntilor Aninei. Carasul izvoraste din Muntii Aninei, avand obarsia la izbucul cu acelasi nume situat intr-un petic calcaros. Curge mai intai pe roci necalcaroase, apoi in aval de cantonul silvic Jervani intra in calcare pe care le strabate pana la Carasova, formand cheile impresionante cu acelasi nume. Dintre afluentii lui mai importanti amintim Lisava, Jitinul, Garlistea, Buhuiul si Lupacul. In afara de ultimul afluent, toti ceilalti strabat mari intinderi calcaroase, formand chei spectaculoase. Nera curge in partea de sud a Muntilor Aninei prin cheile cu acelasi nume si reprezinta limita spre Muntii Locvei. Cel mai important afluent al ei este Minisul care primeste pe stanga paraul Poneasca. Ceilalti afluenti, mai putin importanti, sunt: Valea Rea si Beul cu Chichiregul. Toti insa strabat numai calcare si formeaza chei salbatice. Din pricina calcarelor reteaua hidrografica a fost dezorganizata, multe ape pierzandu-se in adancime prin ponoare. In cursul lor subteran au dat nastere la numeroase pesteri, unele din ele constituind importante atractii turistice.
Desi Muntii Aninei nu au inaltimi prea mari, in cadrul lor se observa etajarea principalelor elemente climatice, ca o consecinta a interdependentei conditiilor de circulatie a maselor de aer cu cele ale reliefului in special. Astfel, temperatura medie anuala prezinta variatii de la 8°C, in zonele cele mai inalte, pana la 10°C, in zonele mai coborate. Iarna, in luna ianuarie, temperatura medie anuala este de -4°C in partea superioara a muntilor, ajungand pana la -2°C in zonele mai joase. Vara temperatura creste la 16-20°C. Anual numarul de zile senine este de 90-100, cu o frecventa mai mare in luna august (12-14 zile), dar mult mai reduse iarna (in ianuarie numai 5-6 zile). Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 1000-1200 mm. In iunie, luna cea mai ploioasa, cad 100-120 mm, iar in ianuarie numai jumatate din aceasta cantitate (50-60 mm). Numarul de zile ploioase este, in medie, de 140, iar al celor cu ninsoare 20-30. Stratul de zapada dureaza aproximativ 80 de zile anual. In zonele inalte, circulatia vantului se face in sens meridian, cea mai mare frecventa avand-o vantul dinspre sud (peste 22%). In conditii speciale se declanseaza un vant local, Cosava, care atinge viteze mari (uneori 50 m/s) doborand copaci si dezvelind case. Vegetatia din Muntii Aninei se etajeaza in functie de altitudine si clima. Anumite conditii locale au permis existenta unor originalitati in vegetatie. Zona muntoasa este ocupata in general de vegetatia domeniului forestier. Astfel, in culmea Certej – Puscasul Mare, la est si vest de Aninei, se afla paduri de amestec – fag, molid si brad. Padurile de fag ocupa suprafete intinse pe culmea Certej – Puscasul Mare, la nord de Aninei si in bazinul superior al Minisului. In unele cazuri ele apar in amestec cu padurile de gorun sau brad. Secundar mai apare carpenul, paltinul, ulmul, frasinul si altele. Padurile de gorun apar sub forma de petice la sud de Resita, la est de Ciudanovita si la sud de Caras. In cadrul padurilor pajistile si terenurile agricole ocupa suprafete mici. Ele predomina in podisul calcaros al Iabalcei, la sud-est de dealul Bucitul, la est de Carasova si in podisul calcaros Ravnistea. In afara de acestea, pajisti secundare si terenuri agricole mai apar in numeroasele poieni, ca de exemplu: Poiana Valiug, Poiana Betii, Poiana Cerbului, Poiana Florii, Poiana Radoschii, Poiana Cuces si altele. In padurile de fag din zona Beusnitei se adapostesc cele mai numeroase populatii relictare de alun turcesc (Corylus colurna) din tara noastra. In peretii cheilor si pe abrupturile calcaroase se afla padurici de tip carstic, iliri-meridional, in care predomina liliacul salbatic (Syringa vulgaris), scumpia (Cotinus coggiria), mojdreanul (Fraxinus ornus) si altele. In afara de aceasta, in rezervatii se afla numeroase plante rare, unele de origine sudica. Intinsele paduri din Muntii Aninei adapostesc numeroase specii de animale salbatice cum sunt: lupi, mistreti, vulpi, caprioare, iepuri, veverite, salamandre si altele. Abrupturile calcaroase golase adapostesc vipere cu corn, iar in ape se afla pastravi. In pesteri intalnim specii de animale mici nepericuloase pentru om, precum si urmele fosile ale animalelor care au trait demult, cum ar fi ursul de pestera, hiena de pestera si altele.
In ultimul timp Muntii Aninei incep sa-si capete faima binemeritata in ceea ce priveste practicarea turismului, fapt favorizat printre altele si de o anumita echipare turistica. Pe langa aceasta, drumuri forestiere carosabile favorizeaza apropierea de obiectivele turistice, unele constituind chiar trasee turistice. Potecile marcate, altele in curs de marcare, dau posibilitatea practicarii conjugate a turismului auto cu drumetia. Intrucat de la elaborarea ghidului de fata, pana in prezent pionierii au marcat si alte poteci, iar noi drumuri forestiere au fost date in folosinta. Dintre marcajele efectuate recent amintim: intre Anina si Lacul Marghitas este marcat cu triunghi albastru din drumul forestier pana la Grota Buhui, apoi cu banda rosie, in aval, prin Cheile Buhuiului pana la Lacul Marghitas; Lapusnicu Mare – cabana Cerbu a fost marcat cu banda rosie; Lapusnicu Mare – Podul Calugara a fost marcat cu banda galbena. De asemenea, semnalam construirea drumului forestier intre Podul Beu si cantonul silvic Valea Beului.

Informatii suplimentare
Lacul Buhui a fost construit intre anii 1908 – 1909 si este singurul lac artificial din tara amplasat pe calcare.
Lacul Marghitas a fost primul lac articifial din tara construit pentru turism in anul 1940.
Adevaratul nume al Izbucului Bigar este Coronini, nume dat dupa guvernatorul Banatului.
Cheile Carasului tin de la Mediu Reka (confluenta raului Caras cu raul Buhui) pana la comuna Carasova.