Muntii Iezer

Muntii Iezer-Papusa sunt munti in lantul Carpati, grupa majora sudica, Carpatii Meridionali. Cel mai inalt punct al sau este Varful Rosu din centrul masivului, avand o altitudine de 2.470m. Imaginea de ansamblu a masivului Iezer-Papusa se reduce schematic la un larg amfiteatru de creste deschis catre miaza-zi, de o parte si alta a Raului Targului si a micii depresiuni Campulung, intreg acest arc de culmi se prezinta puternic inclinat pe flancurile sale exterioare dinspre vest, nord si est (adica spre Raul Doamnei si Dambovita) in timp ce, spre sud, descresterea lina a pantelor sale construieste un larg spatiu central, grupat aproape in intregime in jurul unui singur rau colector: Raul Targului.O masivitate neobisnuita caracterizeaza in ansamblu acest grup muntos, deosebit de omogen si aproape imposibil de fragmentat in volume cat de cat independente. Vaile care il strabat in aproape toate directiile sunt fie prea putin adancite (Argeselul, de exemplu), fie – aproape toate — deosebit de inguste si nereusind in acest fel sa rupa pronuntata continuitate a reliefului in ansamblu. Insesi culmile puternice si numeroase ce se rasfira din arcul crestei principale catre sud sunt atat de apropiate una de cealalta si atat de asemanatoare ca forma si directie generala, incat — nici in cazul acestora – nu se poate vorbi cu usurinta de o compartimentare cat de cat vizibila a terenului. In ciuda acestei alcatuiri foarte unitare, o anumita subampartire poate fi intreprinsa pe intregul desfasurarii marelui arc de creste. Astfel, in ondularea inalta a cumpenei dintre Raul Doamnei-Dambovita si Raul Targului (la a carei linie simplificata vom reduce in cele ce urmeaza intregul masiv), doua inseuari definesc — cu prea putina vigoare de altfel — trei grupuri de munti: Papau (vest), Iezeru (nord) si Papusa (nord si est). Prima dintre cele trei grupe amintite cuprinde muntii Groapele — Papau — Jupaneasa, el reprezentand in acelasi timp capatul de sud-vest al intregului arc al crestei principale a masivului.
El este despartit de grupul Iezerului (care ii urmeaza la nord si est) prin adanca lasare a Curmaturii Groapelor (2.037 m), cumpana intre valea glaciara cu acelasi nume (nord-est, spre Raul Doamnei) si valea Bratiei, spre sud-est. Acest sector muntos se prezinta sub forma unei culmi puternice, foarte uniforma ca directie (N-E si S-V), neaccidentata si lipsita de denivelari pronuntate. Grupul de inaltimi Obarsia — Iezer — Varfu Rosu — Batrana, reprezinta osatura principala a intregului sistem muntos. El depaseste grupul precedent prin suprafata si altitudine absoluta, fiind, sub acest din urma aspect, superior si grupului urmator al Papusii. Pe intregul masiv, Iezerul constituie masa cea mai compacta si inalta, fapt ce se face imediat simtit in extinderea sporita a golului alpin si a suprafetei ocupate de vaile glaciare. Mai mult decat Papaul — insa mai putin decat Papusa —, Iezerul prezinta numeroase ramificatii de creste, ce constituie, in cateva cazuri, separari de importante bazine hidrografice. Cea de a treia si extrem estica subdiviziune a masivului se afla puternic adunata in jurul unui singur mare varf: Papusa (2.391 m). Contrastand vizibil cu grupele precedente, Papusa strange – pe o distanta de mai putin de 1 km in linie dreapta — punctele de desprindere a patru creste foarte mari: Barbu, spre nord si Calu, Mara si Boteanu, in balanta, spre sud si sud-vest. Aceasta desfasurare in doua manunchiuri de culmi cu infatisare foarte diferita (inguste, scurte si inclinate, spre nord; largi si prelungi, ca niste valuri paralele si aproape nediferentiate intre ele, spre sud), cu pornire aproape dintr-un singur punct, inaintand in directii total opuse — ca un jug de culmi asezat in curmezisul crestei ce vine dinspre Iezer si Batrana -, reprezinta trasatura caracteristica pentru intregul grup muntos al Papusii. Pe distanta primilor cativa kilometri, acest jug formeaza — impreuna cu Boteanu si cu creasta principala Iezer — Batrana — o neobisnuita intersectie in cruce, surprinzatoare in acest masiv unde ramificatiile in unghi drept sunt rare si de mica anvergura. Majoritatea rocilor aflate in compunerea masivului sunt de formatie foarte veche, unele dintre ele urcand — cum este cazul gnaiselor de injectie — pana in Proterozoicul superior. In Iezer-Papusa, aceasta din urma roca – formata prin intruziuni magmatice locale si apartinand seriei de Cumpana – Holbav – prezinta o fasie relativ ingusta si care, venind dinspre vest, se apropie oblic de masiv acoperind intregul curs mijlociu al Raului Doamnei. Continuand spre nord-est, aceeasi fasie cladeste turnurile puternic dezgolite ale Coltilor Cremenei si, in parte, ale Coltilor lui Andrei; compune partial culmea de legatura Mezea – Otic, si traversand Dambovita si creasta principala a muntilor Fagaras, se afunda sub depozitele sedimentare din imprejurimile orasului Codlea. Predominanta si caracteristica insa pentru masiv este seria petrografica “de Iezer-Leaota”, de varsta mult mai recenta si reprezentand zona de tranzitie catre cristalinul Carpatilor Rasariteni. Compusa din roci mai slab metamorfozate – in principal sisturi sericitoase si cloritoase — precum si din unele roci rezultate dintr-un metamorfism mai intens (micasisturi muscovitice si micasisturi cu granati), aceasta serie constituie totodata materialul alcatuitor al crestei Tamasului precum si soclul, numai in parte vizibil, al impresionantului recif mezozoic ce este Piatra Craiului. Trasaturile climatice, ce caracterizeaza masivul Iezer-Papusa, repeta in linii mari, toate trasaturile tabloului climatic general al Carpatilor Meridionali si, in mod deosebit, al muntilor Fagaras. In zona golului alpin inalt al masivului (2.000-2.400 m), media anuala a temperaturii aerului este negativa (0-2°C); cu mici diferentieri tinand de altitudine (zonele inalte fiind cele mai reci), de orientare (temperaturile fiind mai scazute pe versantii nordici si estici) si de deplasarea gravitationala a aerului ce determina, mai ales iarna, surprinzatoare inversiuni de temperatura. Diferentele de insorire – si deci de incalzire — ale versantilor se resfrang izbitor in peisaj, mai ales prin distribuirea vegetatiei si prin modelarea glaciara – mult mai puternic dezvoltata pe aceleasi directii de nord si est. Prin izolarea sa de insula inalta si detasata, masivul Iezer-Papusa se afla permanent in calea principalelor miscari ale aerului. Deasupra altitudinii de 1.800-2.000m, zapezile acopera masivul aproape neantrerupt din noiembrie pana in aprilie, ele pastrandu-se mai indelungat in colturile adapostite si de orientare nordica si nord-estica. In caldarile inalte ale Rosului si Boarcasului, cateva petice de zapada innegrita si intarita “prind” cu regularitate, de la un an la altul, prima zapada a sezonului urmator. Covorul vegetal ce imbraca masivul Iezer-Papusa nu este notabil diferit de acela al altor masivi cristalini aflati in compunerea Carpatilor Meridionali.
In cuprinsul zonei forestiere, primul etaj il prezinta padurea de fag (Fagus sylvatica), inaltata pana la 1.400—1.500m altitudine si care adaposteste, ca principale specii insotitoare, carpenul (Carpinus betulus), paltinul de munte (Acer pseudo-platanus) si mesteacanul (Betula pendula). Tot in cuprinsul acestui etaj, in zone mai adapostite, apare bradul (Abies alba) si – mai rar – silueta si frunzisul straveziu al Zadelor (Larix decidua). Numerosi arbusti vegeteaza in cuprinsul fagetelor, mai raspanditi fiind socul de munte (Sambucus racemosa); cununita (Spiraea ulmifolia), iar in taieturile insorite, zmeurul (Rubus idaeus) si rugul de mure (R. hirtus) — ambele invadante si cu o mare capacitate de regenerare. In etajul alpin inferior (1.800-2.200 m) – intre zona molidului si pana la limita superioara a jneapanului, dominante sunt tufarisurile de smirdar (ruja sau bujor de munte: Rhododendron Kotschy), intretesute cu specii de Vaccinium si cu graminee, ca teposica (Nardus stricta). Des intalnit este omagul (Aconitum tauricum – otravitoare), cu inflorescenta in spic inalt, de culoare violet intens si cu fiecare floare de forma caracteristica a unei casti cu viziera ridicata. Aproape toate speciile de animale raspandite in regiunea de munte a tarii noastre sunt prezente si in cuprinsul masivului Iezer-Papusa. Mamiferele cuprind in prima marime ursul (Ursus arctos), prezent in jnepenisuri batrane sau in Zmeuretul taieturilor de padure, apoi lupul (Canis lupus); vulpea (Vulpes vulpes); rasul (Lynx lynx), destul de rar, in padurile inalte de pe Raul Doamnei si Dambovita, jderul (Martes martes); apoi, dintre capitate, mistretul (Sus scrofa) — coborand adesea pana in zona culturilor de langa sate; cerbul (Cervus elaphus); capriorul (Capreolus capreolus) si – in numar destul de mare, in stancariile ferite de la golul alpin — capra neagra (Rupicapra rupicapra). Dintre rozatoare, mai des pot fi intalnite veverita (Sciurus vulgaris), parsul obisnuit (Glis glis) si cateva specii de soareci de padure.