duminică, 20 mai 2012

Muntii Sureanu

Muntii SureanuMuntii Sureanu sunt constituiti, preponderent, din sisturi cristaline mezometamorfice si epimetamorfice. Catre marginile muntilor se adauga cateva petice de roci sedimentare. Seria mezometamorfica are cea mai mare extindere si este reprezentata prin diferite varietati de gnaise, paragnaise, amfibolite, micasisturi (cu granati, disten si staurolit) etc. Atat materialul premetamorfic, cat si metamorfozarea sa sunt foarte vechi, varsta lor fiind atribuita de geologi anteproterozoicului superior (circa 2.600 mil. ani). Iarna temperaturile medii variaza intre -2°C la marginea muntilor si -7°C la peste 2.000m altitudine. Invaziile de aer maritim care se produc in vestul tarii patrund pe culoarul Muresului pana spre Alba Iulia, determinand cresteri usoare ale temperaturii pe rama nordica a muntilor pana la inaltimea de 1.000m. Inversiunile de temperatura sunt frecvente in depresiunea Oasa si in Depresiunea Petrosani. Vara temperaturile medii ajung la 8°C la altitudini de peste 2.000m si la peste 19°C la poalele muntilor. In cursul anului, cele mai mari abateri de la mediile lunare se inregistreaza iarna, si mai cu seama primavara, datorita circulatiei atmosferice mai intense. In lunile de vara, variatiile de temperatura au valori scazute. Muntii Sureanu reprezinta un urias castel de ape subterane si de suprafata. In calcare, apele subterane se gasesc in retele de fisuri si goluri carstice. In adanc rezulta cursuri de apa cu lungimi de sute si mii de metri. Izvoarele de tip resurgenta apar in mod obisnuit la marginea zonei calcaroase. Temperatura izvoarelor, chiar in timpul verii este destul de coborata, ajungand pana la 4-6°C la 2.000m. Muntii Sureanu ofera conditii favorabile dezvoltarii unor grupari vegetale caracterizate printr-o mare varietate floristica. Se pot diferentia mai multe etaje de vegetatie care se succed pe verticala muntelui.
Etajul alpin, reprezentat prin pajisti, apare insular doar pe varfurile ce depasesc 2.000m. Golul alpin coboara uneori pana la 1.900m datorita defrisarii masive a jnepenilor. Intre componentele vegetatiei pajistilor alpine amintim: coarna (Carex curvula), parusca (Festuca supina), rugina (Juncus trifidus), clopoteii (Campanula alpina), ochiul gainii (Primula minima), degetarutul (Soldanella pussila), piciorul cocosului alpin (Ranunculus alpestris), Unghia pasarii (Viola declinata), spanzul (Helleborus purpurascens), coacazul de munte (Brukenthalia spiculifolia) etc. Etajul subalpin cuprinde toate varfurile si crestele intre 1.700 si 1.950m. Vegetatia lemnoasa este reprezentata in principal de jnepan (Pinus mugo), ienupar (Juniperus communis), smardar (Rhododendron Kotsckyi), azalee pitica (Loisleuria procumbes), parusca (Festuca supina), scrantitoare (Potentilla ternata), afin (Vaccinium myrtillus), merisor (Vaccinium vitis idaea). Etajul padurilor de molid, cuprins intre 1.300 si 1.700m, este alcatuit in principal din molidisuri pure (Picea abies), brad (Abies alba), zimbru (Pinus cembra), scorusul de munte (Sorbus aucuparia), socul (Sambucus racemosa), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus). In raristile din padure apar: macrisul iepurelui (Oxalis acetosella), perisorul (Moneses uniflora), feriga (Driopteris filix mas). Etajul padurilor de foioase este alcatuit din paduri de fag in amestec cu molid, brad, paduri de fag si paduri de fag in amestec cu gorun si ocupa suprafete apreciabile in partea de nord si de vest a masivului. Padurile de amestec de fag cu rasinoase au extensiune mai mare in cursul superior al vailor Strei si Cugir, la inaltimi cuprinse intre 900 si 1.400m; ele sunt alcatuite din fag (Fagus silvatica), molid (Picea abies), brad (Abies alba), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), ulm de munte (Ulmus glabra), scorus de munte (Sorbus aucuparia). Padurile de fag inconjoara ca un brau masivul pe laturile sale nordice si vestice, ocupand spatiile cuprinse intre 500 si 1.050m, iar pe vai urca pana la 1.500m, indeosebi in bazinul Gradistei. In lungul raurilor se dezvolta palcuri de anin si specii ierboase, ca: morcovul salbatic (Daucus carota), floare de nu-ma-uita (Myosotis palustris), ciucuras (Adenostyles alliariae), stirigoaie (Veratrum album), muschi (Minium punctatum), pufulita (Epilobium mutans), sovar de munte (Poa trivialis). Apele curgatoare constituie mediu prielnic pentru mana de apa (Glyceria aquatica), sovar (Sparganium erectum), floarea de lac (Ranunculus repens), sanziene de apa (Galium palustre). In etajul alpin pot fi vazute nenumarate pasari, cum sunt: ciocarlia urecheata (Eremophila alpestris), pasarea omatului (Plectrophenax nivalis), fasa de munte (Anthus spinolleta), pietrarul (Oenanthe oenanthe), brumarita (Prunella collaris) si mierla de piatra. In zilele calduroase, pe pajistile alpine se pot vedea vipera comuna (Vipera berus), soparla de munte(Lacerta vivipara) si numeroase specii de fluturi. In locurile umede de la obarsia raurilor, din circurile glaciare, traiesc broasca de munte (Rana temporaria), salamandra (Salamandra salamandra) si tritonul (Triturus alpestris). Dintre mamifere, intalnim: ursul (Ursus arctos),lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistretul (Sus scrofa), caprioara (Capreolus capreolus), veverita, viezurele, iepuri, jderi (Martes martes), ras (Lynx lynx) etc. Apele raurilor sunt sagetate de pesti: pastravul indigen (Salmo trutta fario), lipanul (Thumallus thumallus), moioaga (Barbus meridionalis petenyi), nisiparita (Sabanejeria romantica), iar dintre nevertebrate racul (Astacus torrentium).
Bordura si imprejurimile muntilor au fost locuite din cele mai vechi timpuri. Dovezi materiale ale unei locuiri in perioada paleolitica s-au descoperit in pesteri ca Bordul Mare si Ciclovina Uscata, urme de vetre de foc, unelte de os si cremene, fragmente de schelete de Ursus spelaeus (Urs de pestera), Equus caballuus (Cal), Canis lupus (Lup) care atesta asezari din comuna primitiva. Vestigii neolitice s-au descoperit in multe asezari de la poalele muntelui si in depresiuni (Turdas, Tartaria, Petresti). Elemente de trecere din neolitic la epoca bronzului (cultura Cotofeni) s-au descoperit la Sebes (Rapa Rosie, Rachita, Sebesel). Epoca bronzului si epoca fierului, cand s-a conturat formarea poporului si culturii geto-dace sunt bine reprezentate la Calan, Strei, Sebesel, Pianu de Jos s.a. In aceste locuri (conform descoperirilor arheologice) a existat nucleul stapanirii dace si, ulterior, al celei romane; mai tarziu, pana aici s-a extins voievodatul lui Litovoi Urmele de locuire dacica sunt numeroase si apar sub forma de asezari militare sau civile, locuinte izolate si stane. Epoca de convietuire daco-romana apare sub forma de „vilae rusticae”, precum si prin castrele de la Tarsa, Ausel, Varful lui Patru, Vf. Godeanu. Vestigile medievale, sunt reprezentate prin ruinele unor cetati si turnuri de paza (Sibisel, Crivadia sau lacase de cult). Activitatea agricola, deosebit de intensa la marginea spatiului montan, a patruns si in interiorul acestuia, pana la inaltimi de 800-100m, cu plante adaptabile la temperaturi scazute (cartof, porumb, varza, etc). Pe langa asezarile permanente, in Muntii Sureanu, sunt, de asemenea, o serie de asezari temporare (stane, cabane forestiere) majoritatea aflandu-se pe culmile din partea centrala a muntelui (la peste 1.500 de m.). Activitatea industriala s-a dezvoltat la bordura masivului, in asezarile din depresiuni (Petrila, Petrosani, Sebes, Orastie, Hateg, Pui) pe baza materiilor prime locale si a traditiei. In cuprinsul Muntilor Sureanu intalnim numeroase obiective turistice de natura istorica, folclorica, biogeografica, hidromorfologica, etc. In partea sudica a masivului, unde predominant este calcarul sunt intalnite chei, pesteri uscate, pesteri active, canioane, aceste locatii fiind ideale pentru practicarea alpinismului, speologiei sau a canyoningului.