Palatul Szántay se afla in zona centrala a Aradului, la doar cativa pasi de artera principala, la coltul strazilor Horia si Episcopiei, denumit dupa fostul sau proprietar si proiectant, Lajos Szántay, unul dintre personalitatiile marcante ale arhitecturii aradene. Palatul a fost construit in perioada dintre 1905-1911. Volumul principal al grandiosului palat cu doua etaje are planul in forma de “L”, iar spre curte, perpendicular pe aceste laturi se desfasoara cate o aripa mai scurta si mai ingusta.Subsolul palatului de odinioara din spatele soclului inalt, acum indeplineste functii comerciale, ferestrele fiind transformate in usi si vitrine. Perspectiva principala a cladirii se deschide dinspre piata centrala, fiind dominata de turnul de colt, format din trei laturi ale hexagonului. De acest turn sunt atasate aripile principale ale cladirii. Turnul este acoperit cu un coif piramidal de plan hexagonal, pornind din cornise arcuite si penetrat de goluri, este o lucrare din piatra si tinichigerie, care imbina armonios diferite ornamente florale si de masti. Fatadele celor trei laturi ale turnului sunt identice: registrul parterului este striat, are ferestre inalte, dreptunghiulare si un sir de discuri ornamentale din tencuiala, dispuse pe orizontala, la treimea superioara a golurilor. Parterul este incheiat de un brau simplu, format de un listel la nivelul balcoanelor de la etaj. Pe toate laturile turnului se afla cate un balcon cu balustrada de fier forjat, al carei motiv decorativ principal aminteste de lira muzelor, motiv ce se regaseste in intreaga decoratie a cladirii. De o parte si alta a balcoanelor, de pe stalpisori scunzi se ridica figuri amintind de atlasi si cariatide, aceste figuri sustin consolele balcoanelor de la etajul al doilea.
Usile de balcon au inchidere semicirculara. Zonele dintre balcoane sunt decorate cu cartuse verticale echidistante, continand ornamente vegetale la baza. Balustrada balcoanelor de la etajul al doilea este mai simpla, insa golurile si chenarele acestora sunt mai deosebite. Golul central este o usa dreptunghiulara, flancata de ferestre foarte inguste cu inchidere semicirculara la aceeasi inaltime cu cea a usii. Cele trei goluri sunt separate de o dunga ingusta, pusa in valoare de decoratia geometrica amplasata la treimea superioara a inaltimii golurilor. Deasupra se gaseste un lintel cu doua console in dreptul interspatiului dintre goluri. Abia de aici se diferentiaza elementele decorative ale fatadelor turnului. Fatada principala a turnului de colt se incheie cu o cornisa denticulata, deasupra careia se ridica un fronton arcuit cu ornamente vegetale de tencuiala, delimitat de stalpisori. Pe cele doua fatade laterale, balcoanele sunt flancate de ornamente de tencuiala, reprezentand un cerc strapuns de trei linii verticale, iar lintelul este decorat cu motive florale. In loc de denticuli, cornisa sub forma de ghirlanda se intrerupe in dreptul lintelului. Deasupra fatadelor laterale sunt frontoane semicirculare penetrate de trei goluri, formand impreuna un semicerc. Fereastra dreptunghiulara inalta din axul bovindoului, la etajul intai este flancata de cartuse dreptunghiulare. Intre acest gol si cel de la etajul doi se desfasoara un ornament minutios cu motive vegetale si volute, ce incadreaza un camp oval cu o masca feminina la partea inferioara.
Acest ornament sustine pervazul cu console a celor doua ferestre dreptunghiulare inguste de la etajul doi. Fatadele oblice ale bovindoului sunt penetrate de ferestre inguste de dimensiuni reduse la ambele nivele. Deasupra ferestrelor etajului doi sunt ornamente asemanatoare celei anterior descrise, ce se incheie intr-o cornisa cu denticuli. Axele laterale ale segmentelor de fatada cu cate trei axe dispun de goluri dreptunghiulare cu parapetul decorat cu balustrii, iar deasupra au frontoane triunghiulare sustinute de console, avand suprafata decorata cu ornamente florale. Fatada dinspre strada Horia se caracterizeaza prin proeminenta moderata a segmentului cu cinci axe si a celui cu o singura axa care contine si intrarea principala, respectiv a fatadei laterale a turnului de colt, fata de linia generala a fatadei. Peretii parterului au bosaje, ferestre incheiate in semicerc si cartuse ornamentale cu volute si motive vegetale intre arcele ferestrelor. In axele etajului doi se gasesc cate doua ferestre dreptunghiulare inguste, pervazul si lintelul sunt formate de suprafete proeminente opuse golurilor. Fatada se incheie cu o cornisa puternic accentuata, compusa din cinci segmente de arc, corespunzator axelor, sustinand aticul cu fronton arcuit. La nivelul aticului se ridica 4 stalpi scunzi cu caneluri si capitel ionic, iar deasupra a celor 3 axe centrale, frontonul arcuit, bogat decorat cu volute si ornamente vegetale, cuprinzand un cartus oval cu masca feminina este strapuns de doua goluri simetrice cu forme arcuite, discret divizate. Acoperisul din spatele frontonului cu forme concave si goluri circulare este acoperit cu tabla. Fatada dinspre strada Episcopiei este mult mai scurta si mai simpla.
Desi aceasta fatada nu abunda in elemente decorative, detaliile de aici repeta unele ornamente ale fatadei de pe strada Horia. Parterul este tratat si aici cu striuri si discuri decorative. Fatada are in exclusivitate goluri dreptunghiulare, la etajul intai ferestrele sunt incadrate alternativ dupa modelul ornamental al celor de la primul si al doilea etaj din strada Horia. Curtea interioara a palatului este inconjurata de cursive, golurile sunt simple, balustrada din fier forjat este mult mai retinuta ca decoratie, decat cele de pe fatadele stradale. Casa de scara cea mai eleganta se accede din strada Episcopiei. De la nivelul strazii, cateva trepte de marmura rosie duc intr-un hol de plan circular, incadrat de balustrada din fier forjat cu ornamente imitand lira muzelor, balustrada ce se continua si pe rampa arcuita a scarilor. Holul se repeta si la nivelul etajelor, fiind pavat cu dale mozaicate elegante. Aidoma formei holului, casa scarii este luminata printr-un supraluminator circular. Palatul Szántay este una dintre cele mai caracteristice cladiri secession din Arad, datorita tamplariilor specifice pastrate cu jaluzele si geamuri colorate originale, a componentelor decorative din fier forjat si tinichigerie, si nu in ultimul rand datorita decoratiilor din tencuiala, conceputa liber, cu elemente geometrice si vegetale, cu masti si volute, care apar pe suprafetele peretilor sau a frontoanelor de forme variate. Aceasta cladire se incadreaza in tipologia caselor de raport contemporane din Partium, fiind una dintre exemplele cele mai reprezentative ale acestui gen.