Palatul Vulturul Negru

Palatul Vulturul Negru este un monument arhitectonic reprezentativ al municipiului Oradea. Palatul a fost construit intre 1907-1908 de arhitectii oradeni Marcell Komor si DezsÅ‘ Jakob, in stil secession. Antreprenorul lucrarii a fost Ferenc Sztarill. Pe locul acestei cladiri s-a aflat palatul Arborele Verde, care dispunea de o sala ce gazduia manifestarile culturale si politice.Jakab si Komor au fost doi dintre arhitectii care au preluat si folosit cel mai fidel limbajul stilistic al maestrului lor Lechner Ödön. Palatul Vulturul Negru este cea mai importanta cladire a stilului sau, din Oradea. Cladirea este multifunctionala, cuprinzand, la vremea inaugurarii, cazino, hotel, birouri, restaurant, grupate in trei corpuri asimetrice. In prezent, in cladire functioneaza un hotel, un cinematograf, o banca, si mai multe cluburi, cafenele si restaurante, fiind un loc important de intalnire pentru scena sociala din Oradea. Cladirea este de colt, cu parter inalt si patru etaje, format din doua corpuri intre care se gaseste un pasaj vitrat cu acces spre str. Independentei, Piata Unirii si str. Vasile Alecsandri. Fatada principala dinspre Piata Unirii este asimetrica, fiind formata din doua corpuri mari, inegale, ce releva cel mai bine stilul secession.
Fatada corpului din str. Independentei este mai ordonata si sobra. Motivul central il reprezinta un corp iesit, impartit in doua registre, care se termina in atic trilobat, avand un vitraliu in timpan. Vitraliul cu vulturul Negru, devenit o emblema a ansamblului, a fost executat in 1909, in atelierul oradean Neumann K. In 1903 Primaria a hotarat sa lanseze un concurs de proiecte pentru reconstruirea Hotelului Vulturul. Proiectele pentru concurs trebuiau depuse pana la data de 30 septembrie 1905, dupa aceasta perioada, in 14 zile proiectele urmau sa fie analizate. Au fost depuse 13 proiecte din care trei au fost premiate: premiul I de 1600 de coroane a fost castigat de proiectul cu nume de cod “Sampanie”, al lui Komor Marcell si Jakab Dezső. Primaria a considerat ca nu renteaza sa construiasca Vulturul Negru, deoarece costurile de constructie sunt prea mari, depasind suma stabilita la 600.000 de coroane si a decis sa vanda terenul si cladirile existente. Cei care au cumparat in 1906 Vulturul Negru si Hanul Arborele Verde au fost dr. Kurländer Ede si dr. Adorján Emil. Acestia au depus la biroul de ingineri al primariei proiectul pentru Vulturul Negru si cererea pentru autorizatia de constructie, aprobate in 8 august 1906. In 19 noiembrie 1906 a inceput demolarea vechii cladiri, iar lucrarile la fundatie au inceput in martie 1907. In 6 aprilie 1907 a inceput ridicarea cladirii. Tot in martie 1907 s-a hotarat ca Sztarill Ferenc sa fie antreprenorul cladirii. In noiembrie 1907 constructia era deja acoperita. Receptia cladirii a fost realizata la 16 noiembrie 1908, constructia fiind terminata in decembrie 1908. Pentru Vulturul Negru exista mai multe variante de proiecte, asemanatoare, care au aceeasi conceptie privind functionalitatea, planimetria, dar la care apar unele modificari legate de organizarea spatiilor, de conceperea fatadelor si decorarea spatiilor interioare. Planul imobilului este ordonat in functie de pasajul interior care are doua galerii ce se intersecteaza in unghi drept, sub o mare cupola de sticla si o a treia galerie cu parter, avand iesirea spre str. V. Alecsandri (realizata de Sztarill Ferenc in octombrie 1908). La parterul cladirii, spre strada, spre piata, in interiorul pasajului se gaseau magazine. Hotelul Vulturul Negru este organizat in jurul unei curti interioare si are laturile spre Str. Independentei, Piata Unirii si culoarul din fata intrarii in pasaj. Sub hotel, la parter, spre Piata Unirii si pe coltul alaturat intrarii in pasaj functiona cafeneaua Coroana. In corpul cu turn, din partea dreapta intrarii in pasaj dinspre piata Unirii, la etajul I se gasea Banca Maghiara, infiintata in 1906 ca societate pe actiuni, directorul fiind Adorján Emil. In acelasi corp de cladire, la etajul al treilea existau apartamente. La etaj se aflau foaierul, sala mare (Nagy Vigadó) sala mica (Kis Vigadó), fosta cofetarie. Sala mare de reuniuni (Nagy Vigadó) s-a deschis in 7 mai 1909 si a gazduit numeroase spectacole si concerte. Ulterior sala a fost transformata in sala de cinematograf.
In functie de proiectele succesive modul de ornare a fatadelor a cunoscut mai multe variante. Conform proiectului din 1907 cladirea este tratata intr-o maniera baroca fiind inundata de elemente florale. Proiectul publicat in 1908 ne prezinta fatadele aproape identice cu cele realizate dar cu ornamentatie mai bogata, cu elemente decorative florale, curbilinii, vulturi si siluete umane. La cladirea realizata ornamentica este mai retinuta. Este utilizata o larga gama ornamentala de la varful acoperisului pana la parter. S-a acordat o mare atentie tuturor detaliilor si simbolurilor utilizate. Spatiile interioare cel mai bogat decorate sunt salile de interes public, cele din corpul de pe Str. Independentei: hotelul, restaurantul, ansamblul salilor de spectacole si reuniuni, cafeneaua nu mai pastraza in prezent nimic din aspectul initial. Ornamentele sunt dispuse pe toate elementele interioare (plafoane, bolti, ferestre, usi, lambriuri, balustrade, pereti, coloane, sticla sablata sau vitralii). Motivele ornamentele utilizate sunt cele florale, preluate din arta populara, dar si zoomorfe – vulturi.