Castelul Huniade

Castelul Huniade este un monument istoric si cea mai veche cladire din Timisoara, construit intre anii 1443-1447 de catre Iancu de Hunedoara, pe ruinele unui vechi castel din secolul XIV (construit in timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou). Astazi adaposteste Muzeul Banatului.In contextul framantarilor politice din Regatul Ungariei al secolului XIV, regele Carol Robert de Anjou a decis, in urma unei vizite in 1307, sa-si stabileasca provizoriu, resedinta la Timisoara. S-a impus astfel necesitatea edificarii unui castel care sa faca fata necesitatilor regelui. Constructia a fost realizata probabil de constructori italieni si terminata cel mai probabil in 1315, pentru ca, in 1316, regele era deja stabilit in noul sau castel. Acesta a locuit aici pentru aproape 8 ani. Edificiul s-a dezvoltat in jurul unei curti patrulatere cu turnuri cilindrice de colt. Asezat fiind pe o insula era legat de orasul fortificat si el de catre rege printr-o punte mobila. A cunoscut refaceri importante in timpul comitelui Pippo Spano. Intre 1441 si 1456, comite de Timisoara a fost Iancu de Hunedoara.
Acesta si-a stabilit aici resedinta si a dispus edificarea unui nou castel, pe ruinele vechiului palat-castel regal, grav avariat de un cutremur. O contributie la edificarea lui a fost adusa de arhitectul italian Paolo Santini de Duccio, aflat in acea perioada in serviciul lui Iancu de Hunedoara. Atat castelul cat si fortificatiile orasului au fost dotate cu turnuri in plan semicircular adaptate artileriei. A servit drept resedinta nobiliara pentru toti regii care pana in 1552 au poposit la Timisoara.in perioada ocupatiei otomane (1552-1716), a servit drept resedinta a beglerbegilor Pasalacului de Timisoara. Datorita asediului imperialilor, care a dus la recucerirea Banatului, castelul a fost deteriorat, astfel ca dupa 1716 s-a impus renovarea lui. Insa functia lui a fost schimbata, fiind transformat in cazarma de artilerie si depozit militar. In anul 1849, revolutionarii maghiari, asediind Timisoara, au distrus castelul din temelii, pana la punctul in care a fost nevoie de o reconstruire a edificiului. Lucrarile de reconstructie si renovare s-au terminat in 1856. Edificul a fost mult modificat, in special in ceea ce priveste fatada. In ciuda numeroaselor modificari, castelul si-a pastrat organizarea in jurul unei curtii patrulatere, pozitia turnului-donjon si “Sala Cavalerilor”, detalii care se regasesc si la Castelul Corvinestilor de la Hunedoara. Fatada principala a fost refacuta intr-un stil romantic. Ferestrele, terminate in arc in plin centru dar cu decoratie neogotica deasupra, au luat locul orificiilor pentru piesele de artilerie iar fatada a fost realizata in caramida aparenta.
Primul etaj, construit pe inaltimea a doua caturi normale contine doua sali boltite in stil neogotic, una cu trei nave iar cealalta cu doua ce sunt construite din caramida si sustinute de un sir de coloane masive. Cladirea se termina in plan vertical printr-un etaj mansarda iar din punct de vedere al plasticii exterioare, in partea superioara a fatadei se afla un coronament crenelat. Turnul castelului este de forma rectangulara, de mica inaltime, cu ferestre mici si decorat cu creneluri la extremitatea superioara astfel incat acoperisul nu este vizibil. Intrarea principala a fost modificata si este flancata de doi pilastrii masivi ce au in partea superioara cate o colectie de arme specifice Evului Mediu care contribuie la aspectul gotic al castelului. Cele doua capete ale fatadei principale sunt prevazute cu rezalituri, ale caror colturi sunt accentuate printr-o imitatie in tencuiala a sistemului constructiv din piatra. Din 1947, castelul a fost atribuit Muzeului Banatului si gazduieste sectiile de istorie si de stiinte ale naturii. Castelul se afla din nou in renovare.