vineri, 18 mai 2012

Cetatea Dacica Costesti

Cetatea Dacica CostestiCetatea Dacica Costesti a fost resedinta unora dintre regii geto-daci. Situata la intrarea in valea apei Gradistea, centrul de la Costesti a constituit principalul avantpost al capitalei dacice de la Gradistea Muncelului. Distrusa in timpul primului razboi daco-roman, in 102 p. Chr., cetatea este grabnic refacuta si apoi definitiv distrusa si abandonata in anul 106 p. Chr., odata cu cucerirea Daciei de catre romani. Ruinele ei au servit drept cariera de piatra pentru construirea castrelor. Dealul “Cetatuia”, cu cetatea de pe culmea sa formeaza un punct de paza deosebit, cu vedere la mare distanta, plasat la intrarea in masivul stancos al Muntilor Sureanu, acolo unde Apa Gradistei se ingusteaza deodata.
Asa cum din hrisoavele istorice razbat informatii despre Costesti, ca fiind primul avanpost militar de aparare, tot asa din izvorul spiritualitatii orale dacice se aud si acum ecourile de “prim pas in devenirea si pregatirea spirituala dacica”. Costesti este primul avanpost, este scoala primara a educatiei spirituale de tip ezoteric pe care au dezvoltat-o protodacii si mai apoi dacii. Cetatea Costesti la fel ca si toate celelate cetati dacice din complexul spiritualo-militar dacic, este continuatoarea, pastratoarea si educatoarea traditilor si cunoasterii ezoterice protodacice, dacice; si mai cunoscut noua dar mai veche totusi, a academiei de spiritualitate Dacica, continuatoarea invatamantului si cunoasterii civilizatiei stelare, divine care a functionat pe aceste locuri inca de pe timpul cand muntele cunoasterii – Meru – era activ si nu s-a prabusit. Varful colinei a fost amenajat de catre constructorii daci in terase, rezultand astfel un platou de forma elipsoidala pe care au fost dispuse elementele de aparare: santuri si valuri de aparare intarite cu palisade, ziduri de piatra cu turnuri la extremitati, turnuri de veghe. In interiorul spatiului aparat, urcand pe o scara monumentala marginita de un zid se ajunge pe platou si la unul din turnurile-locuinta. Acesta era construit din piatra la nivelul parterului si din caramida de forma patrata sau rectangulara la partea superioara. O alta scara conducea catre un al doilea turn-locuinta. Cele doua turnuri ocupa extremitatile de nord si sud ale platoului, intre ele, pe varf, existand un turn de paza. Alte trei turnuri, izolate, vegheau asupra drumului de acces antic si asupra marelui sanctuar. Sanctuarele, in numar de patru, erau rectangulare, cu tamburi de calcar si coloane din lemn. Cele doua cisterne de apa descoperite, foarte importante pentru supravietuirea aparatorilor, erau amplasate una in interiorul zonei fortificate, cealalta in exteriorul acesteia.
Cetatea Dacica Costesti este un punct de reper deosebit pentru istoria geto-dacilor, fiind prima cetate construita dupa o planimetrie si o tehnica noua de influenta elenistica (ziduri din blocuri din piatra de talie cu parament dublu), pastrand in acelasi timp elemente ale sistemul vechi de fortificare, santuri si valuri de pamant. Cetatile dacice din zona Gradistei, aveau un sistem unic de anuntare vizuala care permitea doar dintr-un anumit loc ca aceste cetati sa se “observe” intre ele, sistem pe care l-au continuat si predecesorii dacilor dar sub o alta forma mult inferioara ei. Planul constructiei cetatilor dacice respecta regula de formare spatiala a piramidei “perfecte”, regula numarului de aur, principiu care a stat la baza construirii lor si de la care nu s-au abatut. Turnurile construite erau “cheia” generarii piramidei cu toate urmarile ce decurg din aceasta. De la aceste incinte -turnuri- pleaca mai multe tuneluri spre muntii din apropiere, unele, prabusite partial, iar un singur tunel ajunge la sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia, unde au fost de asemenea detectate incinte subterane. Pentru construirea cetatilor si a sanctuarelor, dacii s-au folosit de cunostintele pe care le aveau in domeniul astronomiei, matematicii, ingineriei precum si de stiintele spirituale pe care magii daci le predau celor meniti si care invatau la Academia de spiritualitate din Carpati, tehnici speciale care permiteau modificarea si transformarea matricei materiei dupa trebuinta si utilitate.