Cetatea Enisala

Cetatea este situata intr-un complex arheologic cu numeroase vestigii din epoca neolitica pana in evul mediu si care impresioneaza prin marimea si soliditatea zidurilor, cetatea a atras atentia cercetatorilor inca din secolul al XIX-lea. Cercetarile arheologice au fost incepute in anul 1939 si au continuat cu mici intreruperi in perioada anilor 1970-1998. Locuirii medievale ii corespund doua niveluri de locuire. Primul, anterior construirii fortificatiei a fost datat pe baza materialului arheologic, la sfarsitul secolului al XIII-lea – inceputul secolului al XIV-lea. Cel de al doilea nivel este reprezentat de momentul ridicarii zidurilor.

Cetatea fost construita in scop militar, defensiv si de supraveghere a drumurilor de pe apa si de pe uscat, in a doua jumatate a secolului al XIV-lea de catre o autoritate care viza zona de la Gurile Dunarii. Pe baza tehnicilor constructive, a materialului arheologic si a realitatilor istorice s-a emis ipoteza ca singurii interesati de ridicarea unei cetati situata in cadrul sistemului de fortificatii din nordul Dobrogei, orientata spre mare pentru controlarea traficului naval, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani castigate din comert si care erau detinatorii monopolului navigatiei pe Marea Neagra.

Cetatea Yeni-Sale, are un plan poligonal neregulat, care urmeaza sinuozitatile masivului de „calcar jurasic” pe care este asezata.

Zidurile de incinta, turnurile si bastioanele cetatii sunt partial conservate, se pastreaza in cea mai mare parte o inaltime de 5-10 m si au permis initierea in 1991 a unor lucrari de restaurare. Atrage atentia, ca element arhitectonic deosebit, bastionul portii principale, cu arcada dubla, de origine orientala, intalnita frecvent in evul mediu si utilizata de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanica, dar si in tarile romane la Cetatea Neamtului, biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Arges si la bisericile moldovenesti ctitorite de Stefan cel Mare.

In urma studierii portulanelor din secolele XIII-XIV, localitatea care apare sub numele de Bambola, Pampulo a fost identificata cu cetatea Enisala. Aceasta a fost pentru prima data mentionata cu numele de Yeni-Sale, in secolul al XV-lea, in cronica lui SüKrüllah.

Fortificatia de la Enisala a facut parte din lantul de colonii genoveze care ingloba orasele de la Gurile Dunarii.

Intre 1397-1418 cetatea de la Enisala a facut parte din sistemul defensiv al Tarii Romanesti, in timpul domniei lui Mircea cel Batran. Dupa cucerirea Dobrogei de catre turci la 1419/1420, aici a fost instalata o garnizoana militara otomana.

Ulterior, datorita inaintarii stapanirii turcesti dincolo de Gurile Dunarii, pana la Cetatea Alba si Chilia (1484), si ca urmare a formarii cordoanelor de nisip ce separa lacul Razim de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata in secolul al XVI-lea, pentru ca nu mai corespundea intereselor strategice si economiei otomane.

Materialele descoperite in urma cercetarilor arheologice si mai ales monedele bizantine, genoveze, tatarasti, moldovene, muntene sau turcesti atesta rolul militar, politic, administrativ si economic pe care l-a indeplinit cetatea.

Marcata de evenimentele trecutului, aflata in bataia vanturilor, cetatea de la Enisala este azi un punct turistic deosebit in centrul Dobrogei.