Lacul Dracului

Lacul Dracului este un lac carstic din Muntii Locvei, in partea de inceput (in amonte) a Cheilor Nerei, judetul Caras – Severin. Este considerat monument al naturii si face parte din Parcul National Cheile Nerei – Beusnita. Se poate ajunge la Lacul Dracului, urmarind marcajul banda rosie (Sopotu Nou – Cheile Nerei – Sasca Romana). Plecand din localitatea Sopotu Nou, dupa cca. 5,5 km (1h 30 min. de mers) se ajunge in Poiana lui Trifu (Poiana Meliugului).La iesirea din aceasta poiana, se trece Nera pe malul stang, iar dupa cca. 500m de la confluenta Ogasului Haimeliug cu Nera, se ajunge la Lacul Dracului (urcand un mic damb, de 3m inaltime, in versantul stang al vaii). Are o culoare aparenta albastru-verzuie, fiind format prin prabusirea tavanului pesterii alaturate si alimentat prin fisurile carstice. Pestera Lacul Dracului are lacul chiar la una dintre intrari. Cealalta intrare fara nici o legatura cu lacul intalneste galeria principala dupa 20 de metri. Galeria pesterii are aproximativ 70m lungime si este lipsita de formatiuni speologice specifice. In timpul ploilor abundente galeria este inundata complet, neputand fi vizitata. Ansamblul este considerat monument al naturii, inclus in Parcul National Cheile Nerei - Beusnita.
Lacul Dracului (initial subteran), a aparut la zi prin prabusirea boltii pesterii (Pestera de la Lacul Dracului), din care cauza, o parte din malurile sale sunt in surplomba. Lacul are o suprafata variabila (cca. 700 mp), o forma ovoidala (35×18 m) si 12m adancime maxima. Lacul Dracului este alimentat de ploi, dar mai ales de apele Nerei (fie direct printr-un sistem de canale subterane, fie prin intermediul unor galerii inundate ale pesterii). In punctul de adancime maxima a lacului (-12 m), speologii scafandri au descoperit (1981) o galerie inecata care patrundea in masivul fisurat. Dupa parcurgerea a 25m, au iesit din apa intr-o frumoasa sala, in care calcarul alb si spalat alterna cu straturi negre de silex. S-au descoperit de asemenea, stranii forme de coroziune, posibile numai in mediul subacvatic, dar si trunchiuri de arbori si forme mai rare de viata (spongieri de apa dulce). In apa limpede cu reflexe verzi-albastrui sau violet-negre (dupa cum se oglindeste cerul senin sau innourat ori cei cativa fagi de pe mal), se pot zari o multime de pesti ce inoata vioi in aceasta minune a naturii cu valoare de unicat.
Dintre legendele privind numele lacului cea mai cunoscuta spune ca: ”demult, intr-o zi pierduta in negura vremurilor, un mos hatru isi pastea caprele in coltul linistit de langa lac, ascultand cum clipoceste unda Nerei la radacinile arinilor si fagilor batrani din marginea padurii. Pe neasteptate se ivi in fata sa, ca iesit din pamant, un soi de omulet cu un peste in mana. Dupa ce-i dete binete, omuletul il ruga sa-i friga pestele pe jar de vreascuri uscate, avand grija sa nu care cumva sa i se strambe coada. Mosul cugeta o clipa si primi bucuros, invitandu-l la randul sau sa-i friga un cap de tap fara ca acesta sa “ranjeasca”. Invoiala fiind facuta, mosul se puse pe treaba si infigand pestele intr-o tapusa il fripse fara sa i se strambe coada. Musafirul sau, care nu era altul decat diavolul, se chinui insa in zadar, legand botul tapului cu curmei de tei (funie de calitate proasta, facuta din coaja de tei sau de rachita): arzand teiul, botul se desfacu aratandu-si dintii. Furios ca mosul l-a pacalit, diavolul se arunca in lac. Ptiu, zise atunci mosneagul, te pomenesti ca tu ai fost dracul”, si “Lacul Dracului” i-a ramas numele pana azi.