Muntii Bucegi

Masivul Bucegi, cu o suprafata de circa 300 km2, se afla la extremitatea estica a Carpatilor Meridionali, desfasurandu-se intre Valea Prahovei la est si culoarul Branului si Valea Ialomitei la vest; cade brusc spre nord catre depresiunea Barsei si spre sud, pana la contactul cu Subcarpatii de curbura. Se intinde pe teritoriul judetelor Dambovita, Prahova si Brasov. Fiind de o mare complexitate structurala si morfologica, masivul apare ca o cetate naturala, cu incinta suspendata la 1600-2500m, sprijinita de abrupturi puternice.Masivul Bucegi au o forma de potcoava deschisa spre sud, din centrul careia izvoreste raul Ialomita. Ramurile principale ale potcoavei se intalnesc in extremitatea nordica chiar in Varful Omu, punctul culminant al masivului. In afara celor doua ramuri principale, tot din zona varfului Omu se mai desprind culmi scurte si abrupte. Catre est porneste muntele Moraru, spre nord-est Bucsoiu formeaza parte din cumpana apelor, iar catre nord Padina Crucii separa caldarile glaciare Malaiesti si Tiganesti. Situata intre Valea Prahovei si cea a Ialomitei, culmea principala a Bucegilor este caracterizata in primul rand prin formele sale de relief puternic contrastante: versantul prahovean (abrupt si stancos, cu o diferenta de nivel de 500-900 m) si platoul Bucegilor (podis inalt, avand altitudini cuprinse intre 1600-2400m si o inclinare de la nord catre sud). Masivul Bucegi s-a format odata cu sectorul Carpatiilor Meridionali si cu intregul lant carpatic, in timpul orogenezei alpine. Carpatii Meridionali si grupa Bucegilor s-au inaltat cu cca 1000m la sfarsitul Neogenului si inceputul Cuaternarului.
Masivul Bucegi reprezinta un larg sinclinal, de directie nord-sud, cuprinzand depozite sedimentare mezozoice, asezate in transgresiune peste un fundament de sisturi cristaline. Aceste depozite sunt formate in cea mai mare parte din calcare jurasice, conglomerate de Bucegi si gresii micacee. Catre marginea rasariteana a masivului, in portiunea inferioara a abruptului prahovean, conglomeratele de Bucegi se rezeama pe formatii ale flisului cretacic inferior, cuprinzand stratele de Sinaia, precum si depozitele de marne si gresii apartinand etajelor Barremian si Aptian. Relieful carstic este legat de masa calcarelor de pe latura vestica a rezervatiei, in sectorul Strunga – Grohotis – Gutanu, iar local de unele blocuri cu dimensiuni mai mari incluse in masa de conglomerate. Specific este exocarstul cu Japiezuri in forme si dimensiuni variabile, unele coline si avene. Dezolvarea se imbina sezonier cu inghetul si dezghetul, contribuind la dezvoltarea reliefului ruiniform de pe abruptul calcaros. In muntii Bucegi se intalnesc 2 forme principale de dovezi glaciare: forme de eroziune si forme de acumulare. Conformatia masivului in forma de potcoava determina in mod evident dispunerea si directia de curgere a raurilor. Principala axa de colectare a apelor din interiorul masivului este Raul Ialomita, care are un bazin simetric. Ea este alimentata din zapezi si ploi, izvorand la mare inaltime de sub Varful Omu. Curgand in lungul axului sinclinalului, ea este alimentata si din subteran, pentru ca apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomitei conform inclinarii stratelor. Numerosi afluenti cu obarsia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la marimea debitului raului colector. Mentionam printre ei Doamnele, Horoaba, Tataru, Mircea, Bolboci, Zanoaga pe dreapta; Sugari, Cocora, Blana, Oboarele, Scropoasa si Orza pe stanga. In general, afluentii sunt seci in cursul mediu si superior dar in timpul averselor de ploaie au un regim torential. Bucegii au putine bogatii naturale, folosindu-se pentru piatra de constructii sau fiind folositi ca pasuni pentru oi, parte din transhumanta (exploatari forestiere, Fabrica de Hartie Busteni – desfiintata in 2008, cariera Lespezi ce alimenteaza Combinatul de la Fieni). Clima se caracterizeaza prin temperaturi medii de 2-6° Celsius si 0-2° Celsius la peste 1800m altitudine, precipitatii abundente de 800-1200 mm/an si vanturi puternice. Pe platoul Bucegi se intalneste climatul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2° Celsius, precipitatii putine si vanturi foarte puternice. In Bucegi, ca pe orice alt munte, vremea se poate schimba foarte repede, existand chiar zile in care cel putin trei anotimpuri sunt prezente in timp relativ scurt. Numarul mediu de zile de iarna, cu temperaturi mai mici de 0° Celsius, este de 47 zile/an, iar numarul mediu de zile cu temperaturi peste 25° Celsius, este de aproximativ 16 zile/an. Toate studiile botanice efectuate in zona masivului Bucegi, au reflectat bogatia si varietatea de specii si familii reprezentate, specifica atat padurilor de conifere si foioase cat si pajistilor alpine, sustinand necesitatea protejarii si ocrotirii acestui complex de forme, asociatii si peisaje. In 1935, o parte din masiv este inclus in lista ariilor protejate din Romania, cu statut de Parc National. La acesta se adauga inca doua rezervatii din bazinul Ialomitei si cateva puncte fosilifere din sud.
Teritoriul Parcului National Bucegi include trei etaje de vegetatie: Etajul montan superior (Platoul Bucegilor) – reprezentat pe versantul prahovean al masivului numai in portiunea dintre Sinaia si Valea Morarului. Asociatia dominanta aici este fagetul cu brad specific Carpatilor Orientali si Meridionali (pana la valea Oltului), cu intreaga sa compozitie floristica. Patura ierbacee cuprinde elemente carpatice, cum sunt: coltisorul, vulturica, odoleanul, tataneasa, mierea ursului, piciorul cocosului, floarea pastilor. Cu totul remarcabil este arboretul secular de brad de la Sinaia (langa castelul Peles), care mai cuprinde inca arbori monumentali de pana la 50m inaltime si diametre considerabile. De asemenea, unul dintre cele mai frumoase arborete pure de brad din Bucegi, desi mai tanar, se gaseste deasupra localitatii Poiana Tapului, pe drumul spre cascada Urlatoarea. Etajul alpin – dintre arboretele remarcabile din acest etaj trebuie mentionat arboretul de pe Braul Furnicii, care cuprinde o serie de exemplare monumentale unice pe tot cuprinsul masivului; arboretul de larice cu cimbru de pe Brana Mare a Jepilor, valea Jepilor Mari, la 1750m altitudine, arboretele de larice de pe versantii nordici ai Jepilor Mici, precum si raritati de larice, de pe flancurile insorite ale vailor Seaca Jepilor si Seaca Caraimanului. Vegetatia pajistilor de o deosebita bogatie, prezinta un caracter mixt, cuprinzand atat elementele silvicole montane cat si specii pe care le gasim si in etajul alpin inferior. Dintre specii mai deosebite amintim: crinul de padure, coada cocosului, macrisul, iarba moale, militiana, omagul, nopticoasa, coltunul doamnei, tulichina, stevia – endemism carpatic, ciubotica cucului, gentiana – endemism carpato-balcanic, iarba ciutei, margareta, cruciulita. Etajul alpin inferior – tufarisurile de jnepeni, caracteristice pentru acest etaj, sunt foarte raspandite mai ales pe versantii nordici ai abrupturilor dinspre valea Prahovei si dinspre Bran. De asemenea, rezervatia cuprinde si o buna parte din jnepenisurile de pe platoul muntilor Piatra Arsa, Jepii Mari si Jepii Mici. Jnepenisurile ascund uneori una dintre rarele specii de arbusti de la noi, si anume Lonicera coerulea. Aceasta a fost gasita pe versantul nordic al Jepilor Mici, pe Brana Mare a Costilei, langa firul vaii Albe, pe valea Gaura si muntele Grohotisu, toate aceste zone fiind cuprinse in cadrul rezervatiei. Fauna este reprezentata de mistret, iepure, lup, vulpe, urs, cerb, ras, caprioara, veverita. Dintre pasari apar aici cocosul de munte, gainusa de alun, zaganul, iar in apele reci de munte se gasesc pesti ca pastravul, cleanul si mreana. In zona alpina se intalnesc acvila de munte si capra neagra. Al. Grossu, studiind fauna molustelor si gasteropodelor, a identificat in Bucegi peste 100 de specii si varietati, dintre care multe endemisme. In cadrul Muntilor Bucegi, pe teritoriul judetului Brasov se gasesc cateva obiective puse sub ocrotire, care au statut de rezervatie naturala: Abruptul Bucsoiului, Valea Malaiesti si Valea Gaura, unde, datorita faptului ca afluenta de turisti este mai redusa, s-au retras cele mai multe capre negre din acest masiv. Pentru asigurarea unor conditii optime de viata pentru caprele negre, numai in Valea Gaura spre exemplu, este pusa sub ocrotire o suprafata de 63 de hectare din zona golului alpin. In regim de ocrotire mai intra si zona superioara a padurilor de molid, unde caprele se retrag in timpul iernii. In afara de capre negre, in aceste areale mai sunt protejate si alte animale: rasul, cocosul de munte si multe specii floristice rare.