Muntii Calimani

Muntii Calimani sunt parte integranta a Carpatilor Orientali fiind, precum tot lantul carpatic, munti tineri, de incretire, formati in orogeneza alpino-carpato-himalayana, acum aproximativ 70-85 de milioane de ani. Muntii Calimani sunt de origine vulcanica, cel mai inalt varf al lor fiind, cu 2100m, Varful Pietrosul Calimanilor.Muntii Calimani apartin lantului vulcanic ce captuseste latura interna a Carpatilor Orientali, situat in zona de contact a muntilor de incretire cu marile depresiuni de prabusire ale Transilvaniei si Pannoniei. Calimanul (inclusiv Gurghiu si Harghita) se incadreaza in grupa sudica a celor mai tineri munti din tara noastra, cu cratere stinse acum circa 1,8-5 milioane de ani (Cuaternarul inferior), care s-au format in Pliocenul superior (finele Neogenului-Tertiar). Intensa activitate vulcanica neogena a dus la aparitia unor imense acumulari de lava desfasurate pe o lungime de 450 km (dintre care 375 pe teritoriul tarii noastre).
Constituit din alternante de lave, aglomerate si cenusa (stratovulcan), Calimanul apartine grupei sudice – cea mai importanta masa vulcanica – cu o suprafata de aproximativ 6.400 km², cu latimea de circa 40 km (peste 50 in sectorul Calimanului) si lungimea de aproape 160 km. Acest masiv este caracterizat prin prezenta celor mai mari altitudini (Pietrosul Calimanului – 2100m, Gurghiu – 1776m, Harghita – 1800m), care coboara treptat catre Tusnad (Ciomatu – 1.301m). In acest sector apar aliniate numeroase conuri vulcanice distruse partial de eroziune, dar mai ales datorita prabusirilor care au dus la deschiderea unor cratere (caldere) imense (cu un diametru de circa 10 km in Caliman). Calimanul ocupa partea nord-vestica a grupei centrale a Carpatilor Orientali, reprezentand cel mai extins masiv vulcanic din tara noastra. El se desfasoara pe directia nord-vest-sud-est, fiind delimitat la miazanoapte de zona depresionara a Dornelor (Vatra Dornei) si muntii marunti ai Bargaului; la est – sirul depresiunilor Paltinis, Dragoiasa, Bilbor, Secu il separa de muntii inalti ai Bistritei si de muntii Giurgeului (sud-est); la sud – defileul Muresului constituie limita spre muntii vulcanici ai Gurghiului; in vest – piemontul colinar al Calimanului face trecerea spre partea estica a Podisului Transilvaniei. Limita septentrionala este greu de trasat, datorita caracterelor complexe ale unitatilor ce vin in contact: zona Calimanului in sud si aceea a Muntilor Bargau si Depresiunea Dornelor in nord. Ea trece la nord de Dealul Tanasa (1.001 m), intersecteaza cursul mijlociu al vaii Pietroasa de Jos, urcand spre nord pana la localitatea Bistrita Bargaului. In continuare, catre est, urmareste valea Bistritei pana in apropiere de Colibita, de unde se abate spre sud, si intretaie cursul superior al Panuletului si paraul Colbul, pe sub Vf. Tiganca. Limita se orienteaza catre nord-est, ocolind Vf. Dalbidanu (1.648 m), Vf. Tomnatec (1.542 m), Vf. Buba (1.670 m), si traversand cursul superior al raului Dorna pana in valea Negrisoarei, pe care o insoteste catre nord pana la Magura Mica (1.226 m), ocolind in continuare, pe la nord-nord-est, Vf. Buza Serbii (1.530 m). Spre comuna Saru Dornei, limita sud-estica a depresiunii cu acelasi nume patrunde adanc in masiv pana in apropiere de confluenta paraului Haitii cu Neagra Sarului, de unde se abate catre nord-est, pe langa Piciorul Cerbului (1.650 m) si piciorul Tiganului (1.700 m), pana in valea Calimanului. Limita estica marcheaza contactul dintre muntii cristalini ai Bistritei si masivul vulcanic al Calimanului. De la localitatea Panaci ea se indreapta catre sud-est de-a lungul paraului Calimanelul si strabate depresiunile Paltinis, Dragoiasa, Bilbor, pentru a se orienta apoi spre sud-est urmarind valea Secului si cea a Toplitei, pana la localitatea cu acelasi nume.
Limita sudica este jalonata de valea transversala a Muresului (defileul Toplita-Deda), care separa Calimanul de Muntii Gurghiului, formata dintr-o serie de bazinete presarate de asezari umane, intre care se interpun sectoare mai inguste, cu aspect de chei. Limita vestica incepe la nord de Dealul Tanase, trece pe la vest de varfurile Paltinului sau Parjoliturii (1.147 m), Dealul Negru sau Raglitci (1.152 m), Plesa (1.136 m), Bistrei (1.144 m), la sud de Dealul Vatavii pana in valea Bistrei, pe care o urmareste pana la confluenta cu Muresul. Contactul Calimanului cu Podisul Transilvaniei se face prin intermediul unei prispe largi – Piemontul Calimanului – ce realizeaza trecerea spre depresiunile Livezile – Bargau, Budac, Deda – Porcesti delimitate la vest de Culmea Sieului si alte coline din dealurile Bistritei. Aceasta delimitare corespunde Masivului Caliman privit ca unitate montana propriu-zisa, dar, din punct de vedere turistic, aria lui de influenta graviteaza spre Vatra Dornei (punct de plecare in traseele 1 si 8), cuprinzand Tara Dornelor (drenata de raurile Neagra Sarului si Dorna cu Dornisoara). Situata pe flancul nordic al masivului, Tara Dornelor coboara treptat alcatuind o depresiune larga, cuibarita in inima muntilor. Spre nord-est zona de influenta cuprinde si valea Bistritei cu viitoarea statiune climaterica Colibita – poarta de intrare spre potecile ce duc spre creasta inalta a Calimanului.