Palatul Cuza de la Ruginoasa

Palatul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa este un palat construit in stil neogotic in anul 1804, care a apartinut initial familiei Sturdza. Actualmente este muzeu memorial dedicat Domnului Unirii. Ansamblul Palatului lui Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judetul Iasi din anul 2004 si este format din 5 obiective: Palatul lui Alexandru Ioan Cuza – datand din anul 1862, Biserica “Adormirea Maicii Domnului” – datand din anul 1813, Parcul – datand din anul 1813, Zidul de incinta – datand din anul 1813, Turnurile – datand din anul 1813, Mormantul pregatit pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza – datand de la sfarsitul secolului al XIX-lea.La sfarsitul secolului al XVII-lea, familia boiereasca Sturdza a cumparat mosia de la Ruginoasa de la Duca Voda, stapanind-o timp de aproape 200 de ani. La inceputul secolului al XIX-lea, familia Sturdza stapanea o mosie de 8.000 hectare la Ruginoasa. In primul deceniu al secolului al XIX-lea, mai exact in anul 1804, logofatul si marele vistiernic Sandulache Sturdza l-a angajat pe arhitectul vienez Johann Freiwald pentru a construi o resedinta luxoasa pe locul vechii case boieresti a stramosilor sai. De asemenea, gradinarul german Mehler avea scopul de a amenaja in jurul palatului un parc cu alei strajuite de statui, banci ascunse in labirinturi de verdeata si chiar un iaz inconjurat de salcii. Palatul de la Ruginoasa a fost construit de catre Freiwald in stil neoclasic, propriu arhitecturii civile din Moldova acelor vremuri. In anul 1811, Sandulache Sturdza a ridicat in spatele palatului, o biserica de conac, pe locul unde a fost anterior o biserica de lemn. Acest lucru rezulta din pisania ce a fost asezata la intrare si care a fost distrusa in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Palatul a fost mostenit de catre logofatul Costache Sturdza, fiul lui Sandulache si var al domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849). In perioada 1847-1855, logofatul l-a adus aici pe arhitectul Johann Brandel care a refacut palatul in stil neogotic, stil pastrat si astazi.
Logofatul nu a apucat sa locuiasca prea mult aici, el mutandu-se la Iasi, capitala Moldovei, unde avea in proprietate mai multe case, precum si unele mosii din imprejurimea orasului. Costache Sturdza a ascuns-o la Palatul de la Ruginoasa pe sotia sa, Marghiolita Ghika-Comanesti, in care inflorise o pasiune pentru boierul Nicolae Roznovanu. Ea s-a aflat in paza fiului sau cel mare al lui Costache, Sandulache Sturdza, care purta numele bunicului. In fruntea unei mici trupe de arnauti, boierului Roznovanu s-a indreptat spre palat, i-a cumparat pe paznicii lasati acolo de boier, a patruns in curte unde a fost intampinat de Sandulache Sturdza. Acesta a impuscat un arnaut, dar un altul l-a omorat, injunghiindu-l in inima. Marghiolita a fost dusa la Palatul Roznovanu de la Stanca (azi demolat), apoi cei doi amorezi au fugit in Bucovina, unde s-au casatorit. In aprilie 1857, vornicul Alexandru Sturdza, un alt fiu al lui Costache Sturdza, a facut un imprumut de 60 mii de galbeni la Banca Moldovei, ipotecand palatul care fusese abandonat de la rapirea Marghiolitei si era amenintat de ruina. Neplatind imprumutul, banca l-a scos la licitatie. In anul 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza al Principatelor Unite a cumparat la licitatie palatul de la Banca Moldovei, dorind sa-l transforme in resedinta de vara. El a depus la 13/25 ianuarie 1862 pretul de 52.011 galbeni, dupa cum confirma Curtea de Intarituri, iar apoi actele de proprietate s-au incheiat la 16/28 aprilie 1862. Prima grija a domnitorului a fost sa renoveze integral palatul. Desi domnitorul a petrecut putin timp la palat, aici a locuit sotia sa, Doamna Elena Cuza (1825-1909), care s-a ocupat de mobilarea si decorarea lui, de gradina si de acareturi. Ea a angajat mesteri pentru repararea cladirii si gradinari germani pentru refacerea parcului din jurul castelului. Scara centrala a fost construita din marmura, peretii au fost tapetati cu matase de la Paris, au fost construite seminee si s-au adus policandre scumpe. Mobilierul a fost comandat in anul 1863 la Paris, actul de comanda pastrandu-se astazi la Biblioteca Academiei Romane. Palatul de la Ruginoasa a fost inaugurat oficial de catre domnitorul Cuza, cu prilejul sarbatorilor de Pasti din aprilie 1864, cand acesta a sosit aici impreuna cu Al. I. Cantacuzino, Nicolae Pisoski si Baligot de Beyne. In septembrie 1864, el sosea din nou la palat, unde a ramas aproape o luna, dupa promulgarea Legii rurale din 14/26 august 1864, prin care au fost improprietarite cu loturi de teren agricol peste 400.000 de familii de tarani, iar aproape alti 60.000 de sateni au primit locuri de casa si de gradina. El a fost asteptat de 6.000 tarani care au venit sa-i multumeasca, fiind intampinat de sase batrani care l-au primit cu paine si sare, precum si cu un berbec impodobit cu panglici tricolore. El si-a continuat activitatea la palat in acea perioada, facand numiri de prefecti si luand masuri pentru muncile agricole de toamna. Plecat in exil in anul 1866 dupa ce fusese obligat sa abdice, domnitorul a continuat sa se ingrijeasca de mosia de la Ruginoasa. El a arendat mosia in anul 1866 cu 5.000 galbeni pe an, pentru a face rost de bani cu care sa se intretina in exil. In acelasi timp, el a refuzat sa preia un capital de 500.000 de franci, depusi la Banca Rotschild de noua conducere din Principate. Fostul domnitor a murit la 3/15 mai 1873 in orasul Heidelberg (Germania), iar ramasitele sale pamantesti au fost aduse la Ruginoasa, fiind inmormantate la 17/29 mai 1873 intr-un cavou amenajat langa biserica. Osemintele domnitorului au fost stramutate de mai multe ori: in anul 1907 au fost puse in cripta amenajata in biserica, intr-o cutie de argint asezata intr-un sicriu de stejar; in primavara anului 1944 au fost scoase din biserica de catre un soldat din Ruginoasa si duse la Manastirea Curtea de Arges; apoi, in anul 1946, au fost depuse in Biserica Trei Ierarhi din Iasi, unde s-a amenajat o cripta.
Dupa inmormantarea fostului domnitor, Elena Cuza a luat decizia de a se muta la Paris impreuna cu cei doi fii si cu Baligot de Beyne – fostul secretar al domnitorului, pentru a putea sa le ofere copiilor sai o educatie aleasa. Acolo, Alexandru, fiul cel mare, a urmat Facultatea de drept si unele cursuri de istorie. Baligot de Beyne a murit in 1882, iar apoi Elena Cuza s-a intors la Ruginoasa. Cei doi fii ai domnitorului (din relatia cu principesa Maria Obrenovici) au murit la scurta vreme unul de celalalt. Dimitrie Cuza (1864-1888), fiul mai mic, s-a sinucis la Paris in anul 1888 din dragoste pentru o frantuzoaica de moravuri usoare, corpul sau neinsufletit fiind adus la Ruginoasa de catre Elena Cuza si inmormantat la dreapta tatalui sau. Fiul mai mare, Alexandru Cuza, bolnav de miocardita severa, s-a casatorit in 1889 cu Maria Moruzzi (1863-1921), fiica lui Alecu Moruzi si a Adelei Sturdza si a plecat in calatorie de nunta la Madrid. Acolo s-a imbolnavit de ftizie si si-a facut testamentul in favoarea sotiei sale, murind apoi la putin timp in anul 1890. Cei doi soti fusesera casatoriti doar sase luni. Alexandru Cuza a lasat mosia de la Ruginoasa sotiei sale, Maria Moruzzi, stranepoata a domnitorului fanariot ce-l ucisese pe Ionita Cuza, un strabun de-al lui Alexandru Ioan Cuza. Existand neintelegeri cu nora sa, Doamna Elena Cuza a parasit palatul si s-a stabilit la Iasi, unde a devenit membra fondatoare a Spitalului de copii “Caritatea”, caruia i-a daruit suma de 5.000 de lei, casele din Strada Romana si o cotizatie anuala de 25.000 de lei. Apoi s-a mutat in anul 1903 in orasul Piatra Neamt, unde a locuit intr-o casuta modesta, dedicandu-se operelor de binefacere. Maria Moruzzi a avut o idila cu Ionel I.C. Bratianu, proaspat inginer de cai ferate, intors de la studii de la Paris si aflat in stagiatura la constructia caii ferate Iasi – Pascani. Ea l-a invitat sa locuiasca in palatul de la Ruginoasa si a ramas insarcinata cu acesta. Maria Moruzzi s-a casatorit cu Bratianu in capela castelului, cei doi divortand in aceeasi zi (“casatoria-divort de la Ruginoasa”). Din aceasta legatura s-a nascut la 3 februarie 1898, chiar in palat, un fiu, Gheorghe I. Bratianu (1898-1953), viitorul istoric. Maria Moruzzi s-a mutat la Iasi, unde a locuit in Casa Pogor. Dupa moartea Mariei Moruzzi in anul 1921, palatul a fost donat prin testament Spitalului de copii “Caritatea”. O parte din mobilier a fost donat Muzeului Militar. In anii urmatori, a inceput degradarea edificiului, care a fost accentuata de cel de-al doilea razboi mondial. Palatul a fost grav avariat de luptele purtate in apropiere in al doilea razboi mondial, din el ramanand doar cateva ziduri de incinta si bucati ruinate de pereti. El a fost reconstituit in perioada 1968-1978, fiind refacut palatul propriu-zis, o parte din zidul de incinta si doar un bastion in partea de nord-vest. S-a reusit integrarea in ansamblul muzeistic a doar 13 ha din cele 27 ha pe care le avea initial domeniul. In anul 1979 s-a incercat amenajarea aici a unui muzeu de istorie, dar abia in 1982 s-a inaugurat oficial Muzeul Memorial “Al. I. Cuza” cu o sectie de istorie si una de etnografie. Parterul palatului contine exponate care reconstituie viata si activitatea domnitorului Al. I. Cuza. Muzeografii au incercat sa amenajeze etajul palatului pentru a-l aduce la infatisarea din vremea lui Cuza. Au fost aduse mobilier de epoca, carti de epoca, tacamuri de argint. In cabinetul de lucru s-au adus cateva din piesele de mobilier din lemn de stejar, pe care Elena Cuza le-a comandat renumitei firme pariziene P.P. Mazaroz Ribaillier.
Intreprinderea de Stat Decorativa din Bucuresti a refacut o comoda circulara dupa original. In palat au fost reconstituite urmatoarele incaperi: o biblioteca (cu carti aduse de la Paris), un cabinet de lucru al domnitorului (unde se aflau un dulap-arhiva, un dulap de biblioteca, o masuta in stil gotic si un dulap pentru pendula), o sufragerie in stil gotic (in care se aflau 31 de obiecte de mobilier din lemn de stejar sculptat, dintre care mai exista astazi doua etajere-dulap, prevazute cu barometru si cu o pendula, iar pe masa acoperita cu olandina alba sunt expuse tacamurile din argint sau alpaca, farfurii din portelan de Sevres, pahare de cristal de Baccarat, toate avand stema Principatelor Unite), un salon (camera de primire a oaspetilor) – cu 24 de piese stil Ludovic al XV-lea, dintre care putine s-au mai pastrat, o pianina marca Hermann Heiser & Co., doua goblenuri olandeze si o statueta feminina, in fildes si bronz, opera a sculptorului E. Barras, salonul Elenei Cuza (cu mobila stil Louis Philippe), camera copiilor, dormitorul Elenei Cuza (cu piese de mobilier stil Renastere) si dormitorul domnitorului. Construit in stilul neogotic, inspirat de romantismul german, Palatul de la Ruginoasa este asemanator cu Palatul Sturdza de la Miclauseni. Palatul este o cladire de forma patrata cu un etaj, avand cele patru fatade aproape simetrice, cu peroane largi si drepte si balcoane pe toate laturile sprijinite pe lespezi de piatra. Odinioara el avea si patru turnulete, care nu s-au mai pastrat in zilele noastre. Scara centrala este construita in prezent din lemn.